duminică, 8 februarie 2009

Primul pas


Azi a plouat. A plouat intr-un mod ciudat.
De fapt, intreaga zi a fost ciudata. Si parca lipsita de stralucire . Ca una dintre acelea in care timpul sta in loc. In care nimic extraordinar nu se intampla si in care mintea si corpul tau sunt in vacanta .
Numai sufletul simte, traieste si "vede". Numai el m-a trezit din starea de lancezeala pe care mi-a dat-o aceasta zi.
Si m-am trezit cand mi-a atras atentia cel mai mare si mai clar curcubeu.
Am zambit , pentru ca m-am bucurat exact ca un copil.
A fost primul pas. Maine sau poate intr-un minut va fi al doilea. Si voi accepta sa ii fac, asa , unul cate unul, pentru bucuriile pe care mi le ofera.

marți, 3 februarie 2009

O pauza.

In lumea in care traim se spune ca orice este supus ciclicitatii. Sau macar asa considera unii dintre noi.
M-am gandit adesea ca nu au dreptate. M-am gandit ca ciclicitatea o determina doar intamplarile neplacute din vietile noastre. Si pe atunci aveam dreptate.
De cateva zile gandesc altfel. M-a ajuns si pe mine aceasta ciclicitate. Nu stiu de ce pentru ca nu am poftit-o in viata mea. Am realizat prezenta ei pentru ca au revenit tensiunile, discutiile in contradictoriu, vorbe spuse aiurea , ascunzisurile, lipsa de determinare, lipsa de maturitate, tergiversarile, sentimentele care s-au transformat in resentimente si s-a instalat oboseala.
O oboseala care ma determina sa vreau o pauza. Nu stiu cat de lunga va fi pauza. Stiu doar ca va fi o pauza.