sâmbătă, 23 aprilie 2011

Lumina!

Dragilor,
Ma bucur pentru ca suntem impreuna aici. Si nu numai de aceea:

Binele

Pacea


Iubirea


Lumina


sa fie cu voi acum si  mereu! 




joi, 14 aprilie 2011

Asadar, multumesc Andreea !

Imi amintesc  momentul- era in vara lui 2008, cand debusolata din multe puncte de vedere si cautandu-mi sinele mai mult decat o facusem pana atunci, am descoperit mai intai Da mai departe .
Rasfoindu-l, am gasit doua postari care aveau sa imi imbogateasca sufletul si apoi, viata. Una dintre ele ii apartine Andreei   , careia i-am citit intamplarile "din scoarta in scoarta". Aveam sentimentul ca toata viata si framantarile mele le descoperise ea cumva, pentru ca nu ne cunosteam, si le tastatase pentru a ramane in jurnalul virtual.
Am plans, am zambit, m-am bucurat si i-am multumit de multe ori in gand pentru toate cate mi le daruise.
La un moment dat, am decis sa ii scriu. Dialogul a fost simplu si de o normalitate pe care o intalnesc rar.
Prima noastra intalnire a fost in toamna, prin octombrie, intr-o cafenea de langa Universitate-unde am vorbit mult, amandoua. Eu m-am bucurat mult - ii multumeam pentru ca m-a ajutat sa ma trezesc, sa vad lucruri, situatii pe care nu le vazusem multi ani.
Am continuat sa comunicam, insa din ce in ce mai rar. Andreea se bucura de viata si isi urma calea, drumul pe care si ea la randu-i si-l dorise.
Imi umplea ziua de bucurie, atunci cand imi dadea un semn si faptul ca astepta un copil, desi l-am aflat de pe blog, m-a incantat enorm. Intamplarile din viata ei imi dadeau un sentiment de normalitate si, "lupta" pe care o declansasem in acea vara, nu imi mai parea dura si grea, asa cum eram tentata sa o definesc.
Tot Andreei trebuie sa ii multumesc pentru ca, intr-o dupa-amiaza plicticoasa de duminica, mi-a dat un link catre un blog a carui autoare avea sa schimbe multe in viata mea.
Cuvintele despre acest om frumos ar putea fi multe si toate gandurile mele catre ea nu pot fi decat bune, asta in conditiile in care viata nu ne-a mai "ajutat" sa ne intalnim.
Pentru toate cele povestite mai sus si pentru multe altele, ii multumesc!

joi, 7 aprilie 2011

Bucuria de viata

Azi, m-am intrebat " de ce ma lupt?" Pentru ca fiecare om are dreptul la viata si nu ma refer la acela despre care toata lumea il considera un precept. Ma refer la dreptul de a-ti trai fiecare clipa, dar nu ca pe un chin sau ca pe o apasare.
Recunosc ca nu am gandit si trait asa de cand ma stiu. Am trecut prin toate incercarile si inca mai trec, dar acum nu ma mai sperii de ele. Le consider ca facand parte din viata, asa cum si eu fac parte din ea.
Si pentru ca am ales viata, nu mai vreau sa imi impun limite care sa imi creeze sentimente de apasare. Nu mai vreau sa simt un bolovan apasandu-mi pieptul pentru ca e limita ce mi-am impus-o tot eu.
Stiu ca traiesc intr-o societate care a murdarit orice si a transformat oamenii in niste bipezi ignoranti si ahtiati dupa material. Stiu ca exista niste reguli pe care e bine sa le respect, si fac intocmai pentru ca altfel nu as putea functiona.
Dar refuz sa nu ma  respect doar pentru ca sa nu depasesc o limita impusa tot de mine. Poate parea egoism, dar cred ca merit sa traiesc si sa ma bucur de viata.