Nu, n-am fugit. Si nici nu m-am retras intr-un colt lamentandu-ma despre perioada pe care o traversez. Nu m-a lasat viata si nu ma mai impotrivesc.Daca au fost usoare zilele ce au trecut? Oh, nu. M-am zbatut, m-am agitat, m-am temut, m-am infuriat si am considerat nedrept. M-a durut si iar m-am revoltat.
La un moment dat, constientizand, am realizat ca ma inveninez si ca asta nu imi face bine, tot discursul meu de eliberare nefacand doi bani in momentul acela. Am lasat iar neputinta sa ma cuprinda, in loc sa ma retrag in tacere si sa imi ascult inima, corpul. Sau poate nu era momentul pentru asta. Poate imi era necesar chinul, pentru a aprecia calmul si linistea.
Acum, las sa se duca toate pentru ca o alta intamplare imi solicita atentia si energia. Nu o pot caracteriza. Doar o pot considera parte importanta a calatoriei.
