Cand mergi la piata ai deja un plan foarte bine stabilit. Stii ca ai nevoie de aia, de aia si de aia si cam de fiecare data, mai apare o aia la care nu te gandisei la plecare, dar ti s-a parut parca aratoasa si n-ar strica sa cumperi, macar asa de pofta.
Cand mergi la supermarket , ai o intreaga lista . Ba chiar bifezi si faci si calcule, pentru ca nu vrei sa ajungi la casa sa constati ca nu ai bani destui ( vorba reclamei) sau bonuri de masa suficiente.
Intre noi oamenii , cumparaturile ar fi firesc sa se intample doar atunci cand achizitionezi o casa sau o masina.
In ultimul timp, multe dintre relatii se bazeaza "pe ceva" - adica, au o baza materiala, ceva concret. Si poate ca e normal. Poate ca ceea ce mi se pare mie aiurea si nelalocul lui face parte din normaliltatea lumii in care traim. Poate ca anul 2009 , permite tuturor sa aleaga in viata in functie de conturi sau de proprietati.
Se prea poate ca eu sa fiu o idealista si sa nu inteleg ratiunile pentru care nu mai avem nici o limita, nicaieri : nici in familie, nici cu prietenii, nici in suflet.
Ma intreb daca, macar, in fata lui Dumnezeu avem limite ?!
Dar cine sunt eu sa incerc sa judec ? Cine sunt eu sa enunt aceste ganduri? Cine sunt eu sa ma intreb "cum pot trai asa "?
Si totusi , nu ma pot abtine : OAMENI BUNI , CAT COSTA UN OM ?
4 comentarii:
ieftin... foarte ieftin, suntem la reduceri..
Cu siguranta !
Pe praful asta din buzunare si din suflet e si aiurea sa avem pretentii, nu-i asa ?
Adevarat, e o lume tare cinica aceasta, in care totul se vrea cantarit la kilogram, etichetat, evaluat.
Exista totusi si oameni adevarati... Ei sunt intruchiparea viselor noastre...
Hmmmmmmmmmmm......
In vise? Ar fi extraordinar sa ii mai si intalnim sau poate doar sa nu ne pierdem speranta ca ii vom si intalni!
Imi doresc pentru toti , nu numai pentru mine.
Trimiteți un comentariu