Azi, m-am intrebat " de ce ma lupt?" Pentru ca fiecare om are dreptul la viata si nu ma refer la acela despre care toata lumea il considera un precept. Ma refer la dreptul de a-ti trai fiecare clipa, dar nu ca pe un chin sau ca pe o apasare.Recunosc ca nu am gandit si trait asa de cand ma stiu. Am trecut prin toate incercarile si inca mai trec, dar acum nu ma mai sperii de ele. Le consider ca facand parte din viata, asa cum si eu fac parte din ea.
Si pentru ca am ales viata, nu mai vreau sa imi impun limite care sa imi creeze sentimente de apasare. Nu mai vreau sa simt un bolovan apasandu-mi pieptul pentru ca e limita ce mi-am impus-o tot eu.
Stiu ca traiesc intr-o societate care a murdarit orice si a transformat oamenii in niste bipezi ignoranti si ahtiati dupa material. Stiu ca exista niste reguli pe care e bine sa le respect, si fac intocmai pentru ca altfel nu as putea functiona.
Dar refuz sa nu ma respect doar pentru ca sa nu depasesc o limita impusa tot de mine. Poate parea egoism, dar cred ca merit sa traiesc si sa ma bucur de viata.
4 comentarii:
Cand suntem limpezi si vedem, lupta nu mai exista. Toate vin si se petrec de la sine, pozitiv.
Te imbratisez!
Si eu te imbratisez, Acuarele!:)
Exact aceeasi stare si mai ales determinare o am si eu de ceva vreme. Ma bucur de azi, exact asa cum e. Grijile si probemele sa mai stea sau cel putin sa ramana in coltul lor, stiu de ele asa ca sa faca bine sa nu-mi mai sara in ochi...
Cred ca meritam absolut orice clipa frumoasa pe care ne-o ofera viata, prin urmare sa ne bucuram, Manole!:)
Trimiteți un comentariu