Primul pas

Azi a plouat. A plouat intr-un mod ciudat.
De fapt, intreaga zi a fost ciudata. Si parca lipsita de stralucire . Ca una dintre acelea in care timpul sta in loc. In care nimic extraordinar nu se intampla si in care mintea si corpul tau sunt in vacanta .
Numai sufletul simte, traieste si "vede". Numai el m-a trezit din starea de lancezeala pe care mi-a dat-o aceasta zi.
Si m-am trezit cand mi-a atras atentia cel mai mare si mai clar curcubeu.
Am zambit , pentru ca m-am bucurat exact ca un copil.
A fost primul pas. Maine sau poate intr-un minut va fi al doilea. Si voi accepta sa ii fac, asa , unul cate unul, pentru bucuriile pe care mi le ofera.