luni, 29 martie 2010

Here I am

Azi a fost o zi, dintr-un anumit punct de vedere intocmai ca si marti. Fara denumire. A inceput la 7 si se va incheia, in ceea ce ma priveste, probabil intr-o ora. A si plouat si ploua si acum. Si ca niciodata, am vrut sa simt picaturile pe fata, dar n-am iesit. Am fost retinuta inauntru de o situatie lumeasca.
M-am simtit de cateva ori paralizata, desi inima mea zbura spre "Pocket full o sunshine".S-au intamplat evenimente; unele cu repeziciune, unele cu ritm scazut. Au fost si niste vesti, deloc bune. Le-am primit intocmai cum erau - bune sau rele.
Spre seara, am inceput sa recunosc, sa ma recunosc. Am si zambit. De fapt, dupa ora sase am si ras.
M-am regasit intr-o privire nu foarte clara, dar curioasa. Era destul de aproape , dar era acolo si ii smteam caldura. O simteam aproape, ca o imbratisare si nimic nu m-a impiedicat, de data aceasta, sa o imbratisez si eu si cu atat mai putin sa raspund strangerii de mana ce a urmat. A fost puternica ca si cum ar fi vrut sa transmita tot ceea ce nu spusese in tot acest timp.
Mi-am amintit despre ferestra deschisa. E deschisa in continuare. Si tot spre exterior.
Sunt aici si voi ramane. Distantele nu conteaza. Mainile noastre au spus-o, ba chiar au strigat-o, aproape lumii intregi.

luni, 22 martie 2010

Zambind in soare


De obicei, ma las ghidata de intamplarile ce vin. Le las sa intre, in tacere si apoi le privesc sau le traiesc. Sensul lor nu il caut, stiu ca vine atunci cand e momentul sa vina.
Asa s-a intamplat si ieri - am simtit o nevoie acuta de a ma plimba in parc. In acel parc...a fost ca un "back to basics".
Initial, pasii mei au fost rapizi, asa cum sunt obisnuita sa merg zilnic. Dar ceva m-a linistit. Mergeam usor spre locul unde vroiam sa ajung. Multa, foarte multa lume.Am privit putin nedumerita in jur, pentru ca nu am gasit ...nimic. Nedumerirea staruia si am continuat sa merg pe aleile pe care ma duceau pasii. Si ei m-au dus langa apa.
Soarele isi facuse loc printre copaci si lumina o zona unde am decis sa ma opresc.Priveam pescarusii si valurile facute de vant. Eram eu cu mine. Si, deodata, in castile player-ului, Patrick Bruel ...

Mais j' trouve pas d' refrain a notre histoire./Tous les mots qui m' viennent sont derisoires./J' sais bien qu' j' l'ai trop dit,/Mais j' te l' dis quand meme... je t'aime.
Deslusirea sensurilor  nu mai era necesara, pentru ca era acolo "langa mine". 
Am respirat, am lasat lacrimile sa curga, am acceptat si m-am ridicat , pentru ca sederea mea acolo nu-si mai avea rostul.
Am continuat sa merg, de data aceasta zambind ...in soare .


sâmbătă, 20 martie 2010

Multumire

Pentru ca lucrurile se desfasoara cu repeziciune, am omis sa va spun ca logo-ul meu cu fluturi multi si colorati este creatia Daianei, careia nu ii pot multumi indeajuns pentru aceasta bucurie.
Fluturii ei sunt parte din sufletul meu si asa vor ramane.
O imbratisare cat aceasta zi(desi, oricum e prea mica) de mare....

joi, 4 martie 2010

Let there be love

Se intampla, uneori, sa imi amintesc cum eram inainte. S-a intamplat si joi seara, cand m-am intalnit, intamplator cu Izabela. Nu am mai vazut-o de un an, cand, tot de martisor , ii daruiam niste gablonzuri. Nu caut raspunsurile acestei intamplari. Ele vor veni.
Va povesteam despre inainte... Nu imi place imaginea aceea si imi spun ca eu acolo nu ma mai intorc. E real. Nu-mi place cum eram si nici nu cred ca as mai putea trai in acel fel.
Acum, sunt diferita. Gandesc diferit. Simt si ma simt. E un drum pe care l-am ales cu buna stiinta. Am riscat mult, pentru ca pana atunci eram obisnuita sa programez totul.
Elementele existentei mele ( comportamentul, relatiile de familie, prietenie sau dragoste, job-ul) erau in ordine, puse drept, fara miscari intamplatoare. Totul urma o linie impusa de mine si de tot ceea ce mintea mea hotarase ca e bine sa fac.
Momentele in care temerile schimbarii acestei existente veneau, au fost nenumarate. Unele dintre ele, mai apar si acum, dar trec prin ele respirand si zambind. Asa cum ii spuneam si Lolei Lumina in care imi place si imi face bine sa traiesc si iubirea libera sunt singurele realitati pe care le vad si maine....