Mm... da. Am cam ajuns si la sfarsit. Mai sunt doar vreo 8 ore si gata, trecem intr-un Nou An!
Aici, unde sunt eu e cam frig si parca nu a fost o dimineata mai intunecata ca cea de azi.A fost chiar respingatoare. Am fost nevoita sa ies si chiar ma gandeam, nostalgica, la zilele trecute, cand soarele ne-a facut cu ochiul. Dar pentru ca sa imi arate contrariul, surpriza a venit asa singura : soarele e pe cer si zambeste cat de frumos poate pentru o astfel de zi.
M-am bucurat foarte tare si ma voi bucura , in continuare,pentru ca asa cum am spus si la Craciun binele ma inconjoara , oamenii buni imi sunt alaturi si anul care va veni, in ciuda finantelor nesigure, pana la urma va fi unul promitator sau poate chiar extraordinar si asta pentru ca ni-l dorim astfel !
Bine ai sa vii 2009 ! :)
miercuri, 31 decembrie 2008
joi, 25 decembrie 2008
Cu intarziere despre un Craciun Fericit!
De cand stiu aceasta melodie, ascultarea ei reprezenta inceputul perioadei ce se termina pe 25 decembrie.
In fiecare an, o "sorbeam" la propriu si ma gandeam ce frumoasa este si ce versuri triste are, dar ma regaseam in ea.
Fiecare iarna , venea asadar cu "Last Christmas" si lipsa sperantei, in sufletul meu.
Anul acesta , insa, e diferit !(A inceput sa imi placa din ce in ce mai mult acest cuvant "diferit", pentru ca inseamna altfel, altceva si ,poate inseamna ceva mai bun!)
Prima ei auditie, a fost intr-o seara , nu tocmai friguroasa , in care am stabilit impreuna cu omul pe care il vreau langa mine , o prioritate pentru Craciunul 2009!
Pentru prima data, gandul bun, ma insoteste si va doresc din inima sa va insoteasca si pe voi!
Va imbratisez cu cel mai mare drag pe toti si va doresc sa VA BUCURATI de oamenii din viata voastra, de toate clipele frumoase pe care vi le ofera aceste zile si de tot....
In fiecare an, o "sorbeam" la propriu si ma gandeam ce frumoasa este si ce versuri triste are, dar ma regaseam in ea.
Fiecare iarna , venea asadar cu "Last Christmas" si lipsa sperantei, in sufletul meu.
Anul acesta , insa, e diferit !(A inceput sa imi placa din ce in ce mai mult acest cuvant "diferit", pentru ca inseamna altfel, altceva si ,poate inseamna ceva mai bun!)
Prima ei auditie, a fost intr-o seara , nu tocmai friguroasa , in care am stabilit impreuna cu omul pe care il vreau langa mine , o prioritate pentru Craciunul 2009!
Pentru prima data, gandul bun, ma insoteste si va doresc din inima sa va insoteasca si pe voi!
Va imbratisez cu cel mai mare drag pe toti si va doresc sa VA BUCURATI de oamenii din viata voastra, de toate clipele frumoase pe care vi le ofera aceste zile si de tot....
duminică, 21 decembrie 2008
BUN !
A fost cam liniste, pe aici, in ultimul timp. :)
Stiu, dar nu am uitat acest loc unde am inceput sa construiesc. La momentul acela, incercam doar sa ma eliberez, fara sa stiu ca este doar o etapa.O etapa prin care treceam si la capatul careia stiam foarte bine ce este - detasarea definitiva.
Ceva sau mai exact Cineva, avea alte planuri cu sufletul meu.
M-am speriat la inceput si vreo cateva zile am suferit pentru ca nu vroiam sa accept ceea ce mi se intampla. Atunci, am invatat sa accept si sa constientizez. A fost greu , pentru ca am dus o lupta cu mine si cu niste reguli pe care mi le impusesem.
Sufletul mi s-a luminat , insa, si am inceput sa vad si sa simt cum nu mi se intamplase pana atunci.
Este o situatie diferita. Privita altfel. Mult mai profund si mai pozitiv.
Am inceput sa vad lumina. Am invatat sa renunt si la lacrimi.
Sigur momente dificile au mai fost si vor mai fi , dar intelepciunea - pe care am inceput sa o descopar , m-a ajutat si ma ajuta sa le depasesc.
Important este finalul, iar finalul va fi BUN !
Stiu, dar nu am uitat acest loc unde am inceput sa construiesc. La momentul acela, incercam doar sa ma eliberez, fara sa stiu ca este doar o etapa.O etapa prin care treceam si la capatul careia stiam foarte bine ce este - detasarea definitiva.
Ceva sau mai exact Cineva, avea alte planuri cu sufletul meu.
M-am speriat la inceput si vreo cateva zile am suferit pentru ca nu vroiam sa accept ceea ce mi se intampla. Atunci, am invatat sa accept si sa constientizez. A fost greu , pentru ca am dus o lupta cu mine si cu niste reguli pe care mi le impusesem.
Sufletul mi s-a luminat , insa, si am inceput sa vad si sa simt cum nu mi se intamplase pana atunci.
Este o situatie diferita. Privita altfel. Mult mai profund si mai pozitiv.
Am inceput sa vad lumina. Am invatat sa renunt si la lacrimi.
Sigur momente dificile au mai fost si vor mai fi , dar intelepciunea - pe care am inceput sa o descopar , m-a ajutat si ma ajuta sa le depasesc.
Important este finalul, iar finalul va fi BUN !
vineri, 12 decembrie 2008
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Despre casatorie
De vreo cateva zile , ma chinuie un gand si imi propun sa scriu despre asta, dar nu cred ca a fost suficient de sedimentata informatia. E vorba despre casatorie.
Nu-mi amintesc cum vedeam in copilarie ideea de a fi mireasa - sigur , imi placea sa merg la nunti si sa admir "fetele in alb", dar nu imi amintesc sa imi fii dorit sa fiu si eu ca una dintre ele.
Din perioada adolescentei , imi amintesc ca spuneam intruna: " eu nu vreau sa ma marit!". Cu alte cuvinte, prea dornica de a avea un sot nu am fost.
Pe la 20 de ani , trecusem si de aceasta etapa si , parca , incepeam sa imi conturez ideea de a ma casatori , dar nu ma atragea ideea de a intemeia o familie - cat organizarea petrecerii in sine. Si o vroiam pe un vapor, eventual pe Dunare.:)
Dar nu a trecut mult timp si , desi implicarea in relatii serioase nu-mi este straina, nu am "ars" niciodata de nerabdare sa fiu sotie.
Nu ma aflu in postura barbatilor speriati de ideea de a spune "da". Chiar nu ma sperie ideea de casatorie, dar pot spune ca nici nu alerg sa imbrac rochia alba.
Stiu e frumos. Dar oare totul se rezuma la acea zi sau la acel " vapor"? Gandesc ca pasul acesta tine de felul in care simte fiecare si daca simte ca e momentul si persoana, atunci nu poate fi decat extraordinar.
Asadar, dragilor, daca simtiti ca e momentul, sunt foarte fericita pentru voi si va doresc tot binele din lume!
Nu-mi amintesc cum vedeam in copilarie ideea de a fi mireasa - sigur , imi placea sa merg la nunti si sa admir "fetele in alb", dar nu imi amintesc sa imi fii dorit sa fiu si eu ca una dintre ele.
Din perioada adolescentei , imi amintesc ca spuneam intruna: " eu nu vreau sa ma marit!". Cu alte cuvinte, prea dornica de a avea un sot nu am fost.
Pe la 20 de ani , trecusem si de aceasta etapa si , parca , incepeam sa imi conturez ideea de a ma casatori , dar nu ma atragea ideea de a intemeia o familie - cat organizarea petrecerii in sine. Si o vroiam pe un vapor, eventual pe Dunare.:)
Dar nu a trecut mult timp si , desi implicarea in relatii serioase nu-mi este straina, nu am "ars" niciodata de nerabdare sa fiu sotie.
Nu ma aflu in postura barbatilor speriati de ideea de a spune "da". Chiar nu ma sperie ideea de casatorie, dar pot spune ca nici nu alerg sa imbrac rochia alba.
Stiu e frumos. Dar oare totul se rezuma la acea zi sau la acel " vapor"? Gandesc ca pasul acesta tine de felul in care simte fiecare si daca simte ca e momentul si persoana, atunci nu poate fi decat extraordinar.
Asadar, dragilor, daca simtiti ca e momentul, sunt foarte fericita pentru voi si va doresc tot binele din lume!
duminică, 23 noiembrie 2008
Speranta de pace interioara.
In seara asta am facut un gest pe care regret ca l-am facut.
Nu e demn si nici nu ma reprezinta. Nu ma simt mai bine, doar m-am convins ca necesitatea justificarilor este un subiect inchis.
De fapt, gestul meu are legatura cu niste ganduri care imi strabat mintea de vreo cateva zile.
Desi, azi, am avut revelatia esentei unei "probleme interioare" ( datorita unei persoane care a avut rabdare sa ma asculte si sa fie obiectiva - careia , ii multumesc inca o data ) si am hotarat ca e necesar sa imi schimb mecanismul gandurilor, am facut ceea ce regret acum.
As cere iertare, dar nu va sterge gestul. Chiar in acest moment mi-e rusine ! Mi-e rusine de mine si realizez ca sunt un om slab care nu poate avea incredere! Unde sunt afirmatiile pozitive si convingerea ca va fi bine ? Unde e intelegerea pe care o recomand cu mare caldura ?
Ma las inveninata de ceva ce a prins radacini in subconstientul meu si nu ii permit sa iasa si sa fie smuls de acolo.
Sunt trista pentru ca realizez ca nu sunt atat de puternica pe cat ma credeam si nici nu sunt persoana care imi place sa cred ca sunt de ceva vreme.
Toate aceste trairi ma fac totusi sa inteleg ca sunt un simplu om, lipsit doar de putina intelepciune, azi, sper.
luni, 17 noiembrie 2008
Un sat din Bucovina
Week-end-ul acesta, cineva m-a certat ca nu am scris despre ultima mea excursie.
A fost cu ceva timp , in urma, dar impactul asupra mea a fost unul extraordinar.
E vorba despre Voronet. Dar nu , neaparat despre manastire , ci despre satul care are acelasi nume.
Am plecat spre Voronet, intr-o zi de octombrie, care se anunta frumoasa, desi cam friguroasa, dar sfarsitul zilei avea sa fie urat ( ii spun doar urat, pentru ca nu vreau sa folosesc cuvinte prea dure). A plouat infricosator tot drumul , noaptea -intre timp coborase printre noi - era parca mai neagra ca de obicei. Si ploua. Ploua puternic , iar frigul iti intra in oase - asa cum s-a intamplat in seara aceasta. Ma gandeam ca e pacat sa nu ma pot bucura de aceasta excursie si m-am trezit spunand cu voce tare " maine, cand ma voi trezi soarele va fi pe cer".
Am ajuns la destinatie : frig, ploaie, apa de munte , brazii - nu mi-a placut si n-am inteles nimic. Ne-am retras in cabana - de lemn , asa cum mi-ar place sa le vad pe toate in zona de munte, dar arhitectii nostri au inteles prost ideea de casa de vacanta si s-au multumit sa adauge putin lemn, eventual doar la balcoane. Pacat ! Am pierdut o idee originala si placuta privirii.
Si noaptea s-a dus incet.
Dimineata, ochii si sufletul meu au inceput sa zambeasca pentru ca au vazut ceea ce imi dorisem.
Ce a urmat a fost sa descopar locuri superbe, din care nu puteai decat sa te incarci cu energie pozitiva. Ma gandesc ca imi veti da dreptate.
Va invit cu drag sa mergeti sa le vedeti si voi! :)
vineri, 14 noiembrie 2008
Accept cu drag ...
A fost o zi grea, azi. Din nou, o zi grea.
Intotdeauna dupa zilele grele am vrut sa zac. Asa am vrut si in seara asta, dar nu , nu mai vreau.
Am primit ceva foarte frumos, pe neasteptate si din toata inima.
Am ras nervos cand l-am primit, dar radeam pentru ca nu vroiam sa plang - de bucurie.
Cred ca pot spune ca sunt fericita!
In urma cu o luna , cineva drag imi spunea " sa nu uiti sa fii fericita!", raspunsul meu a fost " iti promit!".
Atunci nu m-am gandit prea mult la aceasta urare si nici daca ma voi tine de promisiune, dar ceea ce am primit azi m-a facut sa imi amintesc.
E minunat sa primesti si e si mai minunat sa accepti ceea ce ti se ofera !
Maine , chiar daca va fi o zi grea , nu voi mai vrea sa zac, voi zambi si " voi accepta" cu drag !
Intotdeauna dupa zilele grele am vrut sa zac. Asa am vrut si in seara asta, dar nu , nu mai vreau.
Am primit ceva foarte frumos, pe neasteptate si din toata inima.
Am ras nervos cand l-am primit, dar radeam pentru ca nu vroiam sa plang - de bucurie.
Cred ca pot spune ca sunt fericita!
In urma cu o luna , cineva drag imi spunea " sa nu uiti sa fii fericita!", raspunsul meu a fost " iti promit!".
Atunci nu m-am gandit prea mult la aceasta urare si nici daca ma voi tine de promisiune, dar ceea ce am primit azi m-a facut sa imi amintesc.
E minunat sa primesti si e si mai minunat sa accepti ceea ce ti se ofera !
Maine , chiar daca va fi o zi grea , nu voi mai vrea sa zac, voi zambi si " voi accepta" cu drag !
luni, 3 noiembrie 2008
Fara titlu !
De cateva zile, nu sunt tocmai ok.
De cateva zile, toata linistea mea si toata increderea mea nu mai sunt cum erau. Ceva s-a intamplat. Eu stiu bine ce anume nu mai este la fel. E vorba de o atitudine , de niste cuvinte care m-au ranit. M-au ranit si inainte , insa inainte era alta situatia. Sau cel putin asa credeam.
Ceea ce nu inteleg este de ce se repeta o situatie pe care o credeam trecuta. Si explicatia am avut-o , in seara asta citind o postare a cuiva foarte cald si foarte intelept - am uitat sa daruiesc.
Atunci cand uitam sa daruim, devenim egoisti si incepem sa gandim doar pentru noi. Vrem si pretindem. Nu ne gandim la celalalt sau daca o facem, o facem prin prisma a ceea ce ne dorim noi. Empatia nu mai functioneaza. Si cerem si vrem si nu primim. Iar daca nu primim incepem sa reprorosam si judecam si intrebam si orice raspuns ni se da nu ne multumeste.
Nemultumirea creeaza situatii neplacute : incertitudini, suspiciuni si neincredere - de cele mai multe ori nejustificate. Iar de aici , pana a trage concluzii si a da verdicte nu e decat un pas.
De aici si imposibilitatea mea de a fi ok.
Am dat verdictul si nu a fost corect!
Vreau sa inchei frumos, pozitiv, dar ceva ma impiedica sau poate ca nu !
Incerc sa nu stric ceva, dar probabil ca nu fac totul !
De cateva zile, toata linistea mea si toata increderea mea nu mai sunt cum erau. Ceva s-a intamplat. Eu stiu bine ce anume nu mai este la fel. E vorba de o atitudine , de niste cuvinte care m-au ranit. M-au ranit si inainte , insa inainte era alta situatia. Sau cel putin asa credeam.
Ceea ce nu inteleg este de ce se repeta o situatie pe care o credeam trecuta. Si explicatia am avut-o , in seara asta citind o postare a cuiva foarte cald si foarte intelept - am uitat sa daruiesc.
Atunci cand uitam sa daruim, devenim egoisti si incepem sa gandim doar pentru noi. Vrem si pretindem. Nu ne gandim la celalalt sau daca o facem, o facem prin prisma a ceea ce ne dorim noi. Empatia nu mai functioneaza. Si cerem si vrem si nu primim. Iar daca nu primim incepem sa reprorosam si judecam si intrebam si orice raspuns ni se da nu ne multumeste.
Nemultumirea creeaza situatii neplacute : incertitudini, suspiciuni si neincredere - de cele mai multe ori nejustificate. Iar de aici , pana a trage concluzii si a da verdicte nu e decat un pas.
De aici si imposibilitatea mea de a fi ok.
Am dat verdictul si nu a fost corect!
Vreau sa inchei frumos, pozitiv, dar ceva ma impiedica sau poate ca nu !
Incerc sa nu stric ceva, dar probabil ca nu fac totul !
duminică, 26 octombrie 2008
Cat de mult conteaza culoarea pielii ?!
Cand eram copil , imi alegeam prietenele nu dupa cate papusi au sau cat de frumoase sunt, ci dupa cat mult le simteam aproape sau pentru ce puteam sa vorbesc cu ele. Sigur, ne jucam si noi cu papusile : le faceam hainute, le imbracam in cele mai trasnite culori, faceam si mancare ( aveam aproape o bucatarie completa , in miniatura evident), totul era natural.
Mai tarziu, in adolescenta , unele dintre prieteniile din copilarie s-au pierdut pentru ca nu mai aveam aceleasi preocupari, dar cele care au fost alaturi de mine au fost doar niste fete - foarte dragi mie - carora li s-au adaugat si niste baieti : bruneti, blonzi, sateni - baieti.
Unii mi-au placut, chiar mai mult decat un simplu coleg sau un amic si poate ca m-am si indragostit de unii dintre ei.
Mi-au placut, in ansamblu , si nu m-am gandit niciodata ca unul era extrem de alb sau ca unul avea pielea mai inchisa. Pentru mine, au fost niste oameni care mi-au placut si atat.
Acum... iubesc ! E un barbat! Normal, cred eu! Poate e mai frumos decat toti ceilalti din jurul meu , pentru ca imi place mie ! Insa, niciodata , nu m-am gandit ca nu il pot iubi pentru ca are pielea mai inchisa decat a mea si nu cred - si o spun cu sinceritate - ca iubirea ar trebui sa tina cont de culoarea pielii !
Suntem cu totii creatia lui Dumnezeu si pe fruntea mea nu scrie ALBA si trebuie sa iubesc un barbat pe a carui frunte scrie ALB!
Iubirea e un sentiment pe care il primim in dar o data, de doua ori, de cate ori ne este dat si , intodeauna, iubirea nu ne intreaba si nici nu se intreaba " ce culoare are pielea ea sau el ? ", e doar un sentiment ce se traieste pana la capat frumos, atunci cand nu ne impiedicam de prejudecati si stavile impuse tot de noi !!!
duminică, 12 octombrie 2008
Ascultam cu adevarat ?
Sunt sigura ca ati avut momente in care ati catalogat multe atitudini drept "postura de victima" si poate ati avut toate motivele sa o faceti.
Asa am crezut ca am si eu - ca e dreptul meu sa consider o anumita situatie in care s-a aflat cineva foarte apropiat drept una "de victima".
In urma cu doua zile, am aflat ca respectiva situatie e reala. Dar , nu numai atat , ci si ca e destul de dramatica.
M-a tulburat destul de mult povestea si am inteles ( din nou - pentru ca se pare ca era nevoie ) ca e bine sa-i asculti cu adevarat pe cei ce vor sa iti impartaseasca problema lor si mai presus de toate sa nu le pui etichete. Nu esti in pielea lor, nu traiesti ceea ce traiesc ei.
Nu suntem la fel. Nu reactionam la fel. Nu gandim la fel. Doar presupunem si cu putin noroc, intuim.
Dar cel mai bine e sa comunicam. Nu cu forta, nu sub presiune, ci cu inima deschisa si ganduri pozitive.
Asa am crezut ca am si eu - ca e dreptul meu sa consider o anumita situatie in care s-a aflat cineva foarte apropiat drept una "de victima".
In urma cu doua zile, am aflat ca respectiva situatie e reala. Dar , nu numai atat , ci si ca e destul de dramatica.
M-a tulburat destul de mult povestea si am inteles ( din nou - pentru ca se pare ca era nevoie ) ca e bine sa-i asculti cu adevarat pe cei ce vor sa iti impartaseasca problema lor si mai presus de toate sa nu le pui etichete. Nu esti in pielea lor, nu traiesti ceea ce traiesc ei.
Nu suntem la fel. Nu reactionam la fel. Nu gandim la fel. Doar presupunem si cu putin noroc, intuim.
Dar cel mai bine e sa comunicam. Nu cu forta, nu sub presiune, ci cu inima deschisa si ganduri pozitive.
luni, 22 septembrie 2008
My fire and ice rose !!!
"Iubim pentru ca putem, iubim pentru ca ne implineste, iubim pentru ca e mai bun decit cafeaua, iubim… dar cui ii pasa de ce iubim, atata vreme cat iubim."
Sunt 5 luni de cand ma ascund ! Ma ascund de oameni si de situatii ! Prefer sa nu vorbesc despre ceva ce e real si exista in viata mea !
Fraza care deschide aceasta umila scriere apartine unui om, care din punctul meu de vedere este extraordinar si nu atat pentru aceasta idee, ci pentru faptul ca a inteles ca atunci cand iubesti o faci in primul rand pentru tine, pentru ceea ce iti aduce sentimentul acesta in viata, in minte, in tot !
Exista multi care isi permit sa iti spuna ce e mai bine pentru tine, dar oare cine se poate erija in atotcunoscator in ale dragostei, in ale iubirii? NIMENI !!! Iar noi am primit in dar iubirea tocmai ca sa ne putem bucura de ea, nicidecum sa o ascundem !
Ei, bine : nici eu nu mai vreau sa ascund ! Da ! Iubesc ! Iubesc un om, care nu e nici pe departe minunat, bun ca painea calda sau corect pana in maduva oaselor ! Nu e nici un infractor, un drogat sau un criminal ! Il iubesc pentru ca mi-a oferit si imi ofera momente frumoase, de care nu am stiut sa ma bucur , dar pe care am invatat sa le pretuiesc ! Il iubesc pentru ca are sentimente frumoase pentru mine si ..... dar oare chiar trebuie sa avem explicatii mereu pentru ceea ce simtim?
Vor exista destui care vor spune ca gresesc si poate ca asa e, dar nu pot sa-mi ascund sufletul intr-un clopot de sticla pentru a ma feri de suferinta !
Vreau sa traiesc aceste sentimente asa cum sunt ele - frumoase - asa cum mi-am propus in prima noapte a acestui an !
Vreau sa ma bucur !
P.S. Trandafirul din fotografie lumineaza acum, incaperea in care ma aflu !!!!!
luni, 15 septembrie 2008
M-am abandonat
M-am abandonat in mainile LUI.
Nu mai puteam sa spun sau sa fac ceva. Imi era imposibil. Ma simteam paralizata. De fapt, nu mai simteam nimic. Eram goala si in acelasi timp plina de sentimente care mi se invalmaseau in suflet , asfel incat am spus ca e mai bine sa ma opresc.
Si m-am oprit, dintr-odata. Am spus atunci : " sunt gata sa ma abandonez".
Din acel moment e mai bine. Sau, mai bine-zis, e un pic mai bine. Am inceput sa ma eliberez. Gandurile au inceput sa se limpezeasca si au aparut sentimentele, cele pe care le cautam.
Le-am crezut uitate, pierdute , trecute. Le-am regasit. Nu mi-a venit sa cred. Sunt , parca, mai puternice sau le simt eu diferit. Sunt diferite de cele pe care le-am simtit in urma cu o perioada.
E minunat sa te simti din nou vie. Sa realizezi ca inima ta nu bate doar pentru ca acesta e cursul vietii.
Si haideti sa va mai spun ceva, cadoul a avut un efect extraordinar.
P.S. "Si acum raman acestea trei : credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea." Cap. 13. Corinteni. Noul Testament.
Nu mai puteam sa spun sau sa fac ceva. Imi era imposibil. Ma simteam paralizata. De fapt, nu mai simteam nimic. Eram goala si in acelasi timp plina de sentimente care mi se invalmaseau in suflet , asfel incat am spus ca e mai bine sa ma opresc.
Si m-am oprit, dintr-odata. Am spus atunci : " sunt gata sa ma abandonez".
Din acel moment e mai bine. Sau, mai bine-zis, e un pic mai bine. Am inceput sa ma eliberez. Gandurile au inceput sa se limpezeasca si au aparut sentimentele, cele pe care le cautam.
Le-am crezut uitate, pierdute , trecute. Le-am regasit. Nu mi-a venit sa cred. Sunt , parca, mai puternice sau le simt eu diferit. Sunt diferite de cele pe care le-am simtit in urma cu o perioada.
E minunat sa te simti din nou vie. Sa realizezi ca inima ta nu bate doar pentru ca acesta e cursul vietii.
Si haideti sa va mai spun ceva, cadoul a avut un efect extraordinar.
P.S. "Si acum raman acestea trei : credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea." Cap. 13. Corinteni. Noul Testament.
sâmbătă, 13 septembrie 2008
Cadoul
In urma cu sase luni am primit un cadou. Mi s-a spus ca este pentru prima data cand ofera un astfel de cadou.
Dimineata, cand m-am trezit , mi-am spus ca , oriunde voi merge, azi, il voi purta cu mine. Si asa am facut.
Se spune ca nu trebuie sa pui pret pe lucruri, dar cum poti face diferenta intre real si ipotetic, daca nu te ajuta un lucru, un obiect, un cadou .... in cazul de fata.
In ultimul timp, am fugit mancand pamantul de cuvinte si promisiuni si am luat in considerare doar realitatile vii , palpabile. Iar cadoul acesta este o realitate.
As fi vrut sa ii spun persoanei care mi l-a daruit ca l-am purtat cu mine, ca imi face placere sa il privesc si ca este extraordinar.
Din pacate, acestea sunt doar cuvinte de care eu fug si nu stiu daca , in spate, se mai afla sau nu sentimente.
Dar voi afla, promit!
luni, 25 august 2008
Am vrut sa traiesc 'povestea'
Nu stiu ce m-a dezamagit mai tare : ideea ca se va intampla sau intamplarea in sine.
Am spus vorbe , m-am manifestat zgomotos, am dat ultimatumuri si tot de atatea ori , am renuntat la ele.
Suntem oameni, e adevarat. Gresim, e si asta adevarat ! Avem sentimente - bune, rele,puternice, de lunga durata si, sunt clipe, in care nu mai tinem cont de ele si mergem mai departe.
O facem pentru ca vrem sa schimbam - de dragul schimbarii, o facem pentru ca ceea ce avem nu mai corespunde starii noastre interioare , dar de cele mai multe ori recurgem la ea , pentru ca ajungem la capat.
N-am fost niciodata de acord cu cei care sustin ca o poveste trebuie traita pana in ultima clipa, insa, in ultimul timp , nu numai ca am trait "povestea" pana la capat , dar cred ca am depasit limita capatului.
Atunci, am inceput sa ma condamn si chiar sa ma judec. M-au chinuit teribil gandurile acestea de vinovatie proprie, dar dupa ceva timp mi-am spus " hei ! esti doar o fiinta ! nu te mai condamna pentru ca ai sperat, pentru ca ai vrut sa traiesti 'povestea' ! ai vrut ceva frumos, dar nu s-a intamplat!"
Nu voi mai considera speranta , prostie !!! E ceva ce nu ne lasa sa murim in interior !
E minunat sa o simt din nou, pentru ca o simt, dar altfel, mai profund si mai real.
Am spus vorbe , m-am manifestat zgomotos, am dat ultimatumuri si tot de atatea ori , am renuntat la ele.
Suntem oameni, e adevarat. Gresim, e si asta adevarat ! Avem sentimente - bune, rele,puternice, de lunga durata si, sunt clipe, in care nu mai tinem cont de ele si mergem mai departe.
O facem pentru ca vrem sa schimbam - de dragul schimbarii, o facem pentru ca ceea ce avem nu mai corespunde starii noastre interioare , dar de cele mai multe ori recurgem la ea , pentru ca ajungem la capat.
N-am fost niciodata de acord cu cei care sustin ca o poveste trebuie traita pana in ultima clipa, insa, in ultimul timp , nu numai ca am trait "povestea" pana la capat , dar cred ca am depasit limita capatului.
Atunci, am inceput sa ma condamn si chiar sa ma judec. M-au chinuit teribil gandurile acestea de vinovatie proprie, dar dupa ceva timp mi-am spus " hei ! esti doar o fiinta ! nu te mai condamna pentru ca ai sperat, pentru ca ai vrut sa traiesti 'povestea' ! ai vrut ceva frumos, dar nu s-a intamplat!"
Nu voi mai considera speranta , prostie !!! E ceva ce nu ne lasa sa murim in interior !
E minunat sa o simt din nou, pentru ca o simt, dar altfel, mai profund si mai real.
joi, 21 august 2008
Imi doresc ....
De prea multe ori , am cedat si am acceptat variante care nu ma reprezentau.
De prea multe ori , am ajuns sa nu-mi placa nici ceea ce devenisem in interior , nici ceea ce vedeam in oglinda.
Acum ceva vreme, m-am privit intr-una si nu mi-a placut ce-am vazut. Nici macar nu m-am recunoscut! Atunci , am realizat ca acceptasem prea mult timp ceva ce, in mod normal, n-as fi acceptat nicicum. In momentul acela am spus : ajunge !
Singurele cuvinte care mi-au venit atunci in minte au fost : imi doresc...
Imi doresc dimineti proaspete cu foarte mult soare.
Imi doresc zile, pline de zambete .
Imi doresc nopti calde si blande, prinse intr-o imbratisare care sa-mi dea linistea absoluta.(ce minunata e ! am simtit-o !!!)
Imi doresc ganduri normale, fara temeri , fara angoase.
Imi doresc certitudini reale. (oare pot fi asa ?)
Imi doresc simplitate, bun-simt, responsabilitate, respect.
Imi doresc un om bun si corect, alaturi de care sa pot construi ceva frumos si unic.
Imi doresc un copil sau poate doi, sa ma bucur de lumina din ochii lor.
Imi doresc sa fiu un om bun, sa nu-i supar si sa nu-i dezamagesc pe cei care ma sustin si ma iubesc , iar daca o fac sa am puterea sa le cer iertare.
Imi doresc sa am credinta pana la capat.
Au inceput sa se intample si ma bucur de ele !!!
luni, 18 august 2008
De patru zile sunt nostalgica.
De patru zile ma zgaiesc la locuri, la oameni, la flori sperand ca prin ignoranta sa determin eliminarea goliciunii dinauntrul meu. Ca de obicei, am sperat prost. Si asta pentru ca vroiam sa fug de ceea ce simteam, de faptul ca nu vroiam sa-mi infrunt durerea. Era oricum o durere surda, din aceea care staruie si staruie undeva si desi o simti si te enerveaza, o suporti . Nu mai vroiam sa o suport, vroiam sa o scot afara pentru ca nu-mi dadea voie sa ma bucur de ceea ce era frumos in jurul meu.
Totul pana azi. Dimineata, m-am trezit greu , de parca nu mai dormisem cateva nopti bune.Mi-am facut o cafea in fuga( pe care nici n-am baut-o ) si am iesit . Ceva lipsea : durerea aceea , nu mai era . Am cautat-o repede-repede prin toate ungherele pe unde ar fi putut fi , dar n-am gasit-o. Am vrut sa ma bucur , dar mi-am spus : mai asteapta un pic ca poate apare .
N-a mai aparut ! Atunci, am inceput din nou sa inspir mirosul diminetii ( petuniile, aerul un pic mai proaspat , pana si vantul mi s-a parut altfel ). A fost altfel !
Mai spre seara , mi s-a clarificat disparitia nostalgiei mele. Si pentru prima data, n-am stiut cum sa reactionez si nici nu am avut o imagine clara a sentimentelor mele . Si nu pentru ca eram confuza , ci pentru ca nu simteam nimic - nu era un sentiment pozitiv si tocmai de aceea !
P. S. Let it go/ Let it roll right off your shoulder/ Don't you know/ The hardest part is over ......
Multumesc ! Stie cui ii multumesc .... :)
De patru zile ma zgaiesc la locuri, la oameni, la flori sperand ca prin ignoranta sa determin eliminarea goliciunii dinauntrul meu. Ca de obicei, am sperat prost. Si asta pentru ca vroiam sa fug de ceea ce simteam, de faptul ca nu vroiam sa-mi infrunt durerea. Era oricum o durere surda, din aceea care staruie si staruie undeva si desi o simti si te enerveaza, o suporti . Nu mai vroiam sa o suport, vroiam sa o scot afara pentru ca nu-mi dadea voie sa ma bucur de ceea ce era frumos in jurul meu.
Totul pana azi. Dimineata, m-am trezit greu , de parca nu mai dormisem cateva nopti bune.Mi-am facut o cafea in fuga( pe care nici n-am baut-o ) si am iesit . Ceva lipsea : durerea aceea , nu mai era . Am cautat-o repede-repede prin toate ungherele pe unde ar fi putut fi , dar n-am gasit-o. Am vrut sa ma bucur , dar mi-am spus : mai asteapta un pic ca poate apare .
N-a mai aparut ! Atunci, am inceput din nou sa inspir mirosul diminetii ( petuniile, aerul un pic mai proaspat , pana si vantul mi s-a parut altfel ). A fost altfel !
Mai spre seara , mi s-a clarificat disparitia nostalgiei mele. Si pentru prima data, n-am stiut cum sa reactionez si nici nu am avut o imagine clara a sentimentelor mele . Si nu pentru ca eram confuza , ci pentru ca nu simteam nimic - nu era un sentiment pozitiv si tocmai de aceea !
P. S. Let it go/ Let it roll right off your shoulder/ Don't you know/ The hardest part is over ......
Multumesc ! Stie cui ii multumesc .... :)
miercuri, 6 august 2008
La Florenta, undeva in Italia....
Am sa va spun o poveste....
In urma cu vreo 70 de ani undeva , la Florenta , in umilul lor atelier, niste restauratori de antichitati ceramice au produs cateva obiecte din portelan pe care le-au expus in propria vitrina.
Nu numai ca au fost apreciate de iubitorii de arta care ii vizitau dar au si comandat produsele pentru a le putea folosi sau decora propria casa.
Mi-am dorit foarte mult sa va vorbesc despre aceste frumuseti pe care le numim generic " portelanuri" si care unora le pot parea desuete.
N-am sa va spun prea multe despre ele decat faptul ca sunt acoperite cu diverse - foite de aur sau platina, ca sunt colectii dedicate interioarelor clasice dar si moderne.
Priviti-le , dar nu asa cum priveam eu in copilarie cucoanele acelea care isi aratau cam mult picioarele si ma intreb intotdeauna la ce le foloseste.
duminică, 3 august 2008
Stilul mediteranean sau.... nu !
Azi, am vrut sa va scriu despre solarul stil mediteranean in decoratiuni , dar dupa ce am citit aseara toate " intamplarile" de pe blog-ul unei prietene, m-am razgandit.
Va amintiti ca parca , ieri, era 1 ianuarie 2008?
Ei bine, mi-am adus aminte ce am gandit intreaga noapte de revelion - ma voi bucura la maxim de fiecare moment frumos pe care mi-l va oferi viata si nu voi mai irosi nimic !!!
Azi, e 3 august 2008 si sunt constienta ca 3 luni din acest an, le-am pierdut cramponandu-ma de tarele mele interioare. Am uitat de ceea ce imi promisesem, in noaptea aceea. Am uitat sa ma bucur si, din cauza asta, am pierdut- de fapt, m-am pierdut. Sa nu ma intrebati ce am pierdut , pentru ca o sa ma doara!
Imi doresc pentru voi ca atunci cand vi se intampla ceva frumos, ceva ce va face fericite(i) sa traiti pana la capat! Sa nu va pierdeti in detalii, in detaliile experientelor anterioare, sa nu stati in defensiva - instinctul de conservare va va ajuta oricum, bucurati-va si , mai ales, TRAITI !!!
Altfel, intervin parerile de rau , cum le am eu acum, cum spune un cantec foarte frumos al Madonnei - I turned around too late to see the fallen star/ I fell asleep and never saw the sun go down !!!
Azi e 3 august 2008, maine e 4 august 2008....
Voi traiti si va bucurati, nu-i asa, dragii mei ???
Vreau sa strig cat ma tine vocea - ASTA FAC SI EU ,ACUM, IN FIECARE CLIPA !!!
Va amintiti ca parca , ieri, era 1 ianuarie 2008?
Ei bine, mi-am adus aminte ce am gandit intreaga noapte de revelion - ma voi bucura la maxim de fiecare moment frumos pe care mi-l va oferi viata si nu voi mai irosi nimic !!!
Azi, e 3 august 2008 si sunt constienta ca 3 luni din acest an, le-am pierdut cramponandu-ma de tarele mele interioare. Am uitat de ceea ce imi promisesem, in noaptea aceea. Am uitat sa ma bucur si, din cauza asta, am pierdut- de fapt, m-am pierdut. Sa nu ma intrebati ce am pierdut , pentru ca o sa ma doara!
Imi doresc pentru voi ca atunci cand vi se intampla ceva frumos, ceva ce va face fericite(i) sa traiti pana la capat! Sa nu va pierdeti in detalii, in detaliile experientelor anterioare, sa nu stati in defensiva - instinctul de conservare va va ajuta oricum, bucurati-va si , mai ales, TRAITI !!!
Altfel, intervin parerile de rau , cum le am eu acum, cum spune un cantec foarte frumos al Madonnei - I turned around too late to see the fallen star/ I fell asleep and never saw the sun go down !!!
Azi e 3 august 2008, maine e 4 august 2008....
Voi traiti si va bucurati, nu-i asa, dragii mei ???
Vreau sa strig cat ma tine vocea - ASTA FAC SI EU ,ACUM, IN FIECARE CLIPA !!!
sâmbătă, 2 august 2008
Sunt aici.
M-am hotarat. Am ajuns si eu aici.
Ca sa fiu foarte sincera, chiar ma bucur si asta pentru ca in cele din urma am decis sa vorbesc si sa scriu despre mine, despre ceea ce gandesc si, mai ales, despre ceea ce imi place sa fac foarte mult : decoratiuni interioare.
Le-am descoperit cu mult timp in urma, prin liceu, cand am vazut pentru prima data, o revista glossy cu adevarate decoratiuni interioare din Italia. M-au fascinat culorile din prima baie Versace pe care o vedeam sau un superb dormitor decorat in inconfundabilul stil italian. Recunosc, nu am inteles atunci ca asta as fi vrut sa fac ca si profesie, dar mi-ar fi fost imposibil avand in vedere ca suntem in Anul Domnului, 2008 si sunt destui cei care au posibilitatea sa isi decoreze locuinta sau biroul si o fac intr-un stil absolut propriu - mobila italiana de zeci de mii de euro si lampi chinezesti de cateva sute , pentru ca cine le viziteaza casa se uita la ceva palpabil si nu " in sus!"
Ii multumesc Celui de Sus, pentru ca mi-a dat posibilitatea, in 2006, sa intalnesc o persoana extraordinara ( nu ii voi spune numele - stie ce reprezinta pentru mine si ca ii datorez foarte multe !!!) ce m-a facut sa redescopar ceea ce inchisesem de mult in mine.
Iar , acum, am decis sa va vorbesc aici despre diversele evolutii in ceea ce priveste decoratiunile interioare sau oricare situatie care ma va marca.
Desi suna a cliseu , sa fie (totusi) intr-un ceas bun !!! :)
Ca sa fiu foarte sincera, chiar ma bucur si asta pentru ca in cele din urma am decis sa vorbesc si sa scriu despre mine, despre ceea ce gandesc si, mai ales, despre ceea ce imi place sa fac foarte mult : decoratiuni interioare.
Le-am descoperit cu mult timp in urma, prin liceu, cand am vazut pentru prima data, o revista glossy cu adevarate decoratiuni interioare din Italia. M-au fascinat culorile din prima baie Versace pe care o vedeam sau un superb dormitor decorat in inconfundabilul stil italian. Recunosc, nu am inteles atunci ca asta as fi vrut sa fac ca si profesie, dar mi-ar fi fost imposibil avand in vedere ca suntem in Anul Domnului, 2008 si sunt destui cei care au posibilitatea sa isi decoreze locuinta sau biroul si o fac intr-un stil absolut propriu - mobila italiana de zeci de mii de euro si lampi chinezesti de cateva sute , pentru ca cine le viziteaza casa se uita la ceva palpabil si nu " in sus!"
Ii multumesc Celui de Sus, pentru ca mi-a dat posibilitatea, in 2006, sa intalnesc o persoana extraordinara ( nu ii voi spune numele - stie ce reprezinta pentru mine si ca ii datorez foarte multe !!!) ce m-a facut sa redescopar ceea ce inchisesem de mult in mine.
Iar , acum, am decis sa va vorbesc aici despre diversele evolutii in ceea ce priveste decoratiunile interioare sau oricare situatie care ma va marca.
Desi suna a cliseu , sa fie (totusi) intr-un ceas bun !!! :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)