miercuri, 1 iulie 2009

Maci in nisip

De o luna jumate , ma gandesc sa scriu despre un colt din Romania.
E foarte cunoscut. In diverse moduri.
Unii il vorbesc de bine , altii de rau. Eu l-am vazut prima data, anul asta.
Am ajuns acolo , ca in multe din calatoriile mele , noaptea . Era racoare si un pic de vant, dar auzeam marea. Era atat de aproape incat aveam senzatia ca doar la cativa pasi o puteam atinge. Nu numai ca o auzeam, dar ii simteam mirosul - acela sarat, il stiti.
M-am bucurat ca un copil. Am mai asteptat vreo doua ore si am vazut si rasaritul. Era prima data in viata. Aveam un motiv dublu de bucurie - marea si soarele.
Locurile mi s-au aratat intr-un anume fel. Usor salbatice. Mi s-au parut departe de lumea pe care o vad zilnic. Si, desi, toata lumea spune ca nu mai sunt ca alta data, pe mine m-au incantat.
Am petrecut, astfel, doua zile relaxante - fara televizor si fara informatii. Creierul s-a improspatat.
Ceva m-a impresionat sau mai exact , m-a lasat fara cuvinte .
Macii rasariti din nisip. Frumosi, firavi, rosi, dar .... si in nisip....

Minunata lumea asta , totusi....







4 comentarii:

costina spunea...

Multumim pentru ca ne impartasiti bucatica de rai.

Acel totusi..off, acel totusi..

viviana b spunea...

Cu cel mai mare drag !
Si oricand.
Dar , noi, oamenii, avem un mare talent sa distrugem toate coltisoarele de rai!
Poate ca de data asta , nu vom duce la sfarsit, aceasta traditie.....

acuarele spunea...

Cat de frumoasa trebuie sa fi fost linistea marii, respiratia ei!... Ma bucur pentru revelatia ta.

viviana b spunea...

Sa stii ca da, Acuarele !
Iar pentru mine e esenta vie.
Sincera sa fiu , nu stiu daca as mai putea trai fara ea.
A fost o perioada , nu tocmai fericita din viata mea, in care nu am vazut-o 13 ani. Am suferit! Mult! Atunci, nu intelegeam de ce , acum stiu.... :)