miercuri, 19 august 2009

Respiratia

Acum 2 saptamani am invatat sa respir. O fac din momentul in care am venit pe lume, dar abia atunci am constientizat ce inseamna sa respiri cu adevarat.
Exercitiul acesta mi l-a recomandat o prietena intr-un moment in care aveam sentimentul ca "ma sufoc", pentru ca nu intelegeam situatii, gesturi, atitudini. Mi-a facut bine. Nu m-a ajutat sa patrund realitatile neintelese, dar am reusit sa descopar in mine niste forte nebanuite.
A fost ca o imbratisare calda , intr-o noapte linistita de vara cand e foarte usor sa asculti greierii. Pentru prima data , nu am avut nici macar un gand de teama. Am lasat-o sa ma invaluie. Am acceptat-o, pentru ca mi-a fost data si pentru ca am vrut sa trec prin ea. Ba mai mult, am trait-o !
Azi, am avut din nou senzatia de sufocare. Uitasem oare sa respir?Am verificat.
Nu a mai fost, insa, la fel! Ceva lipsea - cantecul greierilor. Tacusera, desi noaptea linistita de vara ramasese inca ...

2 comentarii:

acuarele spunea...

Atat de adevarat, atat de des ne grabim in van urmarind ganduri ce ne secatuiesc de energie, uitand sa mai respiram... Intr-un astfel de moment regasim eternitati generoase, ceasuri oprite, linisti de catifea dar fara fosnet, tacerea plina de sensuri a lumii...

viviana b spunea...

Acuarele,
Am scris despre energii care m-au secatuit si care m-au facut urata.
Dar nu intotdeauna ceea ce pare frumos si este!
Acel cantec al greierilor a fost fals. Ba chiar a substituit ceva fara fond si gol.
Dar, eu nu pot decat sa ma bucur pentru ca am aflat raspunsurile cautate si respiratia a avutn un rol esential.