Here I am

Azi a fost o zi, dintr-un anumit punct de vedere intocmai ca si marti. Fara denumire. A inceput la 7 si se va incheia, in ceea ce ma priveste, probabil intr-o ora. A si plouat si ploua si acum. Si ca niciodata, am vrut sa simt picaturile pe fata, dar n-am iesit. Am fost retinuta inauntru de o situatie lumeasca.
M-am simtit de cateva ori paralizata, desi inima mea zbura spre "Pocket full o sunshine".S-au intamplat evenimente; unele cu repeziciune, unele cu ritm scazut. Au fost si niste vesti, deloc bune. Le-am primit intocmai cum erau - bune sau rele.
Spre seara, am inceput sa recunosc, sa ma recunosc. Am si zambit. De fapt, dupa ora sase am si ras.
M-am regasit intr-o privire nu foarte clara, dar curioasa. Era destul de aproape , dar era acolo si ii smteam caldura. O simteam aproape, ca o imbratisare si nimic nu m-a impiedicat, de data aceasta, sa o imbratisez si eu si cu atat mai putin sa raspund strangerii de mana ce a urmat. A fost puternica ca si cum ar fi vrut sa transmita tot ceea ce nu spusese in tot acest timp.
Mi-am amintit despre ferestra deschisa. E deschisa in continuare. Si tot spre exterior.
Sunt aici si voi ramane. Distantele nu conteaza. Mainile noastre au spus-o, ba chiar au strigat-o, aproape lumii intregi.