Lipsa creaza grija sau dor.Alterneaza.
Zilele in care grija imi provoca tristete au fost destule, dar nu le-am numarat. Uneori, im provocau teama. Acelea erau momentele in care intorceam capul, ca si cum nu mi-ar fi placut ce vedeam sau pur si simplu studiam forma norilor sau intensitatea albastrului cerului, sorbind din ceaiul verde preparat de colega mea.
Cu dorul e un pic diferit. Intensitatea lui creste si devine mistuitor atunci cand e real. La mine a fost si este real. L-am trait asa cum imi traiesc fiecare sentiment - in liniste sau intr-o explozie de bucurie si durere, amestecata.
Nu ma ascund si cand vine timpul verbalizez ce si cum simt, pentru ca nu mai pot fii altfel, cu riscul de a crea disconfort.
Dar , de ce va povestesc toate aceste intamplari?
Acum cateva zile, mi s-a spus, indirect ce-i drept, ca sunt necinstita. Mi se pot aduce multe acuze - ca sunt prea directa, ca sunt transanta si dura, ca imi lipseste toleranta, ca sunt tributara primului impuls, dar nu asta...
Usturimea simtita ca urmare a acestei afirmatii este cu atat mai profunda , cu cat eu urasc cu obstinatie minciuna!
Desi par niste cuvinte - scrise sau rostite, atunci cand spun ca "mi-e dor", chiar imi este; atunci cand spun "te iubesc", chiar iubesc. Si voi fi la fel de cinstita ( ca si pana acum) si voi spune, din nou, mi-e dor si te iubesc definitiv, pentru ca asta simt azi si acum.
2 comentarii:
Important este doar ceea ce simti tu in inima ta!
Nu lasa cuvintele sa isi faca efectul, alunga-le, ingroapa-le, arde-le.
Te imbratisez, si stiu ca esti un om minunat!
Ah,draga Acuarele, le-am ars, dar dupa ce m-au atins in arderea lor.
Sunt vorbe, dar si vorbele fac parte din viata noastra si totul depinde de noi, daca le lasam "sa intre" sau nu.
Si eu te imbratisez pentru ca si tu esti un om la fel de minunat!
Trimiteți un comentariu