miercuri, 9 iunie 2010

Un ceai si o prajitura

In fiecare clipa ma bucur de tot ceea ce primesc de la viata. Sunt momente in care rad sau sunt trista, dar am invatat sa nu mai definesc ceea ce traiesc. Adica o las sa isi urmeze cursul.
Si ea isi vede cuminte de drumul ei, alaturi de al meu.
Acum, mi-e bine cu mine. Si simt ca iubesc intreg pamantul pentru ca e frumos si bun.
E frumos peste tot in lumea asta, important este sa vedem frumusetea si sa nu o lasam sa moara.
Intr-o zi, am pornit intr-o calatorie ce am stiut ca e parte a drumului meu. Parte din aceasta calatorie a fost si o "pasteleria", unde mi-a fost recomandat sa beau un ceai.
M-am oprit - am baut ceaiul si am mancat si o prajitura. A fost una simpla cu blat de pandispan si crema de ciocolata, dar parca in ea si  in acel ceai era adunata esenta vietii.
Am plecat de acolo, un pic altfel - bucuroasa pentru acele momente minunate si  pentru ca zambetul meu venea din simplitatea vietii pe care nu am crezut-o posibila, dar pe care tocmai o descoperisem.

2 comentarii:

acuarele spunea...

Cata tihna si simplitate!...
Multumesc de tratatie!... :)

viviana b spunea...

Pai, asta e totul.
Cu mare drag, Acuarele. :)