joi, 5 august 2010

Inima

Incerc sa imi adun amintirile si sa imi dau seama cate experiente unice am trait. Imi veti spune, poate ca fiecare intamplare traita e unica. Adevarat. Insa unele, lasa niste amprente puternice.
De prin aprilie, am cunoscut si am trait momente determinante. Asa le-am simtit.
Tot de atunci, am inceput sa fiu atenta la tot ce se intampla cu mine, fara, insa, sa caut o explicatie. In ultimul timp, ma aflu, iar, in mijlocul unui vartej. Si primesc tot sau aproape tot.
Spun aproape tot, pentru ca rapiditatea si profunzimea trairilor m-a debusolat putin. Am fost tentata sa ma lupt cu mine, sa neg, dar la ce bun? De ce sa lupt impotriva vietii pe care o iubesc atat de mult?
E frumos si straniu si , acum, in noapte, lumea mi se deschide toata. Ii simt pulsul si totul se transforma intr-o inima. Nu ii cunosc limitele sau culoarea, dar iubeste, deci traieste.

5 comentarii:

Monica Mitrica spunea...

se poate spune ca procesul de curatire este in curs, nu....si nu e curatenia de vara, sau de toamna.....ci pur si simplu ... e curatenie de o VIATA.....spor si curaj...eu sunt cu tine ....daca nu ajungi la panzele de paianjen, da un tar si vin cu scara .... pup cu drag.

viviana b spunea...

E o curatare temeinica si profunda.
Sunt situatii pe care le consider bune, dar numai in anumite momente.
Le pastrez cu mine pe cele frumoase si bune, oricum.:)

georgiana75 spunea...

Da! A venit timpul să ne iubim si s-acceptăm tot ce ţine de frumos şi ne face bine! Am avut o perioadă în care respingeam chestiile cu plus si mi le apropiam pe cele cu minus. Mergeam cumva, inconştient, pe principiul: "unde-i bine nu-i de mine, unde-i rău, hop şi eu! :) Aşa că hai Viviano să trăim! te pupic!

kiay spunea...

Poate ne spui mai multe despre acel vartej. In ce parte a lumii are loc?

viviana b spunea...

Inca Romania...