De ceva vreme au inceput sa imi placa fluturii. Nu cred ca imi plac doar pentru culorile aripilor lor, ci pentru sentimentul de libertate pe care mi-l da vederea lor. Un sentiment de nou , de ceva proaspat si bun imi inunda fiinta atunci cand ii vad. Pentru ca imi plac atat de mult, am hotarat sa ii am si in noua mea locuinta. Am decorat un perete cu trei dintre ei. Sunt dintr-o oglinda falsa, dar forma lor e originala. Sunt frumosi si ma fac sa zambesc de fiecare data cand ii vad, intocmai ca un copil care nu se poate desparti de jucaria preferata.
Si vine un moment in care te gandesti ca e mai bine sa renunti sau sa accepti.
Nu stii daca ceea ce vine in clipa urmatoare e bun sau rau , dar simti ca la capatul gandului se gaseste ceva care iti aduce aminte de mirosul primaverii - de acelverde crud si de aer curat , proaspat , tonic si parca nu iti mai pare nimic apasator.
Si asta , in ciuda faptului ca ai mai vrea "sa mai simti o data "- vorba cantecului.
Cat e de greu ? Habar n-am.Totul depinde de moment - dar pentru ca se naste din sentiment si din orizontul unei viitoare iubiri , atunci putem uita de ceea ce ne doare sau ne-a durut.
O prietena , imi spunea cu ceva vreme in urma, ca statistic vorbind timpul acordat alinarii ranilor unei rupturi sentimentale nu este mai mare de 21 zile. Nu stiu daca se aplica tuturor , dar stiu ca atunci cand elimini una dintre motivatiile care nu te lasa sa traiesti in liniste, se intampla ceva . Ceva bun. Acest "bun" iti schimba tonusul, privirea , gestica si, chiar, respiratia. Si , deja, te simti mai bine si poate ca nu e nevoie de cele 21 de zile. Oricum, dupa ce treci de momentul in care suferinta e crancena , nu mai stai sa numeri zilele. Te arunci inainte inspre noile zari pe care ti le arata fiecare zi. Si traiesti ! Doar traiesti ! Si te bucuri !
Mai tarziu, deschizi ochii si privesti in jurul tau. Si vezi oamenii - unii te atrag si ai vrea sa iti petreci timpul sau ( poate) viata alaturi de ei , altii normali , pe care ai putea sa ii saluti si sa le zambesti, zilnic, dar nicidecum nu ai sa vezi oameni urati ! Toate acestea se intampla pentru ca in tine a renascut speranta!
Nu stii daca si cum vei simti , din nou, dar te gandesti - chiar din ce in ce mai des si parca ceva iti spune ca e 'in apropiere'. Si incepi sa adulmeci. Nu cu nerabdare . Ci cu liniste si curiozitate, pentru ca fiinta si inima ta nu poate trai fara. Iti doresti fluturii in stomac si pe urma sentimentul acela minunat de bine, pe care il simti cand te trezesti dimineata.
E frumos si deja ai schimbat ceva. Abia atunci ai schimbat ceva pentru ca ..... IUBIREA E DIVINA !!!!
P.S. Din pacate , videoclipul oficial al acestei melodii nu mai este valabil pe site. Prin urmare , am ales varianta cea mai buna gasita.Am sa va rog sa faceti abstractie de finalul inregistrarii si sa ascultati cu inima.
Va imbratisez cu mare drag si va doresc numai momente extraordinare !
O zi obisnuita. O zi ca oricare alta. Insa, ca nu e chiar asa.
A mai trecut o saptamana din viata mea. Dar saptamana asta m-a intampinat cu o noua stare de spirit si cu o alta viziune asupra lucrurilor.
Initial, am zacut. Dupa 2 zile am infrant orice durere pentru ca mi-am spus ca dramatizarea interioara si exterioara nu are nici un rost. M-am ridicat , am privit ziua insorita - chiar daca , friguroasa - si am zambit.
Am realizat atunci, ca singura noastra 'arma' care ne aduce stropul acela de bine este zambetul. Si ... este absolut la indemana. Asadar , am zambit, am tras aer in piept , am ridicat privirea si " am inceput sa merg " INAINTE ! Doar INAINTE
Azi a plouat. A plouat intr-un mod ciudat. De fapt, intreaga zi a fost ciudata. Si parca lipsita de stralucire . Ca una dintre acelea in care timpul sta in loc. In care nimic extraordinar nu se intampla si in care mintea si corpul tau sunt in vacanta . Numai sufletul simte, traieste si "vede". Numai el m-a trezit din starea de lancezeala pe care mi-a dat-o aceasta zi. Si m-am trezit cand mi-a atras atentia cel mai mare si mai clar curcubeu. Am zambit , pentru ca m-am bucurat exact ca un copil. A fost primul pas. Maine sau poate intr-un minut va fi al doilea. Si voi accepta sa ii fac, asa , unul cate unul, pentru bucuriile pe care mi le ofera.
In lumea in care traim se spune ca orice este supus ciclicitatii. Sau macar asa considera unii dintre noi.
M-am gandit adesea ca nu au dreptate. M-am gandit ca ciclicitatea o determina doar intamplarile neplacute din vietile noastre. Si pe atunci aveam dreptate.
De cateva zile gandesc altfel. M-a ajuns si pe mine aceasta ciclicitate. Nu stiu de ce pentru ca nu am poftit-o in viata mea. Am realizat prezenta ei pentru ca au revenit tensiunile, discutiile in contradictoriu, vorbe spuse aiurea , ascunzisurile, lipsa de determinare, lipsa de maturitate, tergiversarile, sentimentele care s-au transformat in resentimente si s-a instalat oboseala.
O oboseala care ma determina sa vreau o pauza. Nu stiu cat de lunga va fi pauza. Stiu doar ca va fi o pauza.
