De vreo saptamana , ma chinui sa va scriu despre o insula. O insula pe care mi-as dori sa o vad si sa ii simt toata energia.
M-am gandit sa ma informez inainte de a ajunge acolo, ceea ce am si facut. Am rasfoit repede paginile internetului si am descoperit mult verde, multe flori si multa ..... mare. Frumos, mi-am spus . Si , am inceput sa visez. Dar , m-am trezit repede si mi-am spus "hei, unde ai plecat? revino-ti ! deocamdata ,esti doar intr-un oras prafuit, cu un trafic infernal si oameni ce au uitat ce inseamna frumusetea!" Si am revenit la gandurile mele normale.
A mai trecut ceva vreme si parca inima mea canta o anumita melodie. Era frumoasa. Era speciala. Era altfel.
Si o tot fredona. Mereu. Din ce in ce mai tare , tocmai pentru ca vroia sa imi atraga atentia, sa imi arate ca uitasem ceva atunci cand alungasem reveria. Si ma tot intrebam ce anume si raspunsul era aproape.
19.45. Mi-am facut un ceai pentru ca e prea frig , pentru un sfarsit de aprilie. Ceaiul e unul "de primavara ", asa il numesc producatorii , numai ca anotimpul care imi da un tonus bun, intarzie sa vina. Ne-a amagit un pic la mijlocul lui martie si dupa , ne-a lasat sa il cautam in zile deloc prietenoase pentru cei care o asteptau.
Am vizitat o prietena , azi, si am zarit pe un raft al bibliotecii un roman care mie mi-a marcat tineretea - "Panza de paianjen", a Cellei Serghi. Nu m-am putut abtine si l-am rasfoit. La fel de frumoasa mi s-a parut descrierea Dianei si la fel de plina de farmec descrierea unui personaj masculin - Petre Barbu.
M-am trezit din nou visand la perioada interbelica din Romania. Se spune ca sufletul nostru calatoreste mult si ca , la nastere, primim identitatea spirituala a altei persoane. Probabil ca eu " am imprumutat" identitatea spirituala a unei persoane care a trait in acea perioada. Si nu numai ca a trait atunci , dar s-a si bucurat din plin de deliciile oferite de perioada respectiva.
E nevoie sa recunosc ca ma fascineaza orice detaliu sau informatie din anii aceia. Cat despre fotografii, nici nu mai vorbesc. Le privesc minute in sir si nu ma mai satur.
De ceva vreme au inceput sa imi placa fluturii. Nu cred ca imi plac doar pentru culorile aripilor lor, ci pentru sentimentul de libertate pe care mi-l da vederea lor. Un sentiment de nou , de ceva proaspat si bun imi inunda fiinta atunci cand ii vad. Pentru ca imi plac atat de mult, am hotarat sa ii am si in noua mea locuinta. Am decorat un perete cu trei dintre ei. Sunt dintr-o oglinda falsa, dar forma lor e originala. Sunt frumosi si ma fac sa zambesc de fiecare data cand ii vad, intocmai ca un copil care nu se poate desparti de jucaria preferata.
Si vine un moment in care te gandesti ca e mai bine sa renunti sau sa accepti.
Nu stii daca ceea ce vine in clipa urmatoare e bun sau rau , dar simti ca la capatul gandului se gaseste ceva care iti aduce aminte de mirosul primaverii - de acelverde crud si de aer curat , proaspat , tonic si parca nu iti mai pare nimic apasator.
Si asta , in ciuda faptului ca ai mai vrea "sa mai simti o data "- vorba cantecului.
Cat e de greu ? Habar n-am.Totul depinde de moment - dar pentru ca se naste din sentiment si din orizontul unei viitoare iubiri , atunci putem uita de ceea ce ne doare sau ne-a durut.
O prietena , imi spunea cu ceva vreme in urma, ca statistic vorbind timpul acordat alinarii ranilor unei rupturi sentimentale nu este mai mare de 21 zile. Nu stiu daca se aplica tuturor , dar stiu ca atunci cand elimini una dintre motivatiile care nu te lasa sa traiesti in liniste, se intampla ceva . Ceva bun. Acest "bun" iti schimba tonusul, privirea , gestica si, chiar, respiratia. Si , deja, te simti mai bine si poate ca nu e nevoie de cele 21 de zile. Oricum, dupa ce treci de momentul in care suferinta e crancena , nu mai stai sa numeri zilele. Te arunci inainte inspre noile zari pe care ti le arata fiecare zi. Si traiesti ! Doar traiesti ! Si te bucuri !
Mai tarziu, deschizi ochii si privesti in jurul tau. Si vezi oamenii - unii te atrag si ai vrea sa iti petreci timpul sau ( poate) viata alaturi de ei , altii normali , pe care ai putea sa ii saluti si sa le zambesti, zilnic, dar nicidecum nu ai sa vezi oameni urati ! Toate acestea se intampla pentru ca in tine a renascut speranta!
Nu stii daca si cum vei simti , din nou, dar te gandesti - chiar din ce in ce mai des si parca ceva iti spune ca e 'in apropiere'. Si incepi sa adulmeci. Nu cu nerabdare . Ci cu liniste si curiozitate, pentru ca fiinta si inima ta nu poate trai fara. Iti doresti fluturii in stomac si pe urma sentimentul acela minunat de bine, pe care il simti cand te trezesti dimineata.
E frumos si deja ai schimbat ceva. Abia atunci ai schimbat ceva pentru ca ..... IUBIREA E DIVINA !!!!
P.S. Din pacate , videoclipul oficial al acestei melodii nu mai este valabil pe site. Prin urmare , am ales varianta cea mai buna gasita.Am sa va rog sa faceti abstractie de finalul inregistrarii si sa ascultati cu inima.
Va imbratisez cu mare drag si va doresc numai momente extraordinare !
O zi obisnuita. O zi ca oricare alta. Insa, ca nu e chiar asa.
A mai trecut o saptamana din viata mea. Dar saptamana asta m-a intampinat cu o noua stare de spirit si cu o alta viziune asupra lucrurilor.
Initial, am zacut. Dupa 2 zile am infrant orice durere pentru ca mi-am spus ca dramatizarea interioara si exterioara nu are nici un rost. M-am ridicat , am privit ziua insorita - chiar daca , friguroasa - si am zambit.
Am realizat atunci, ca singura noastra 'arma' care ne aduce stropul acela de bine este zambetul. Si ... este absolut la indemana. Asadar , am zambit, am tras aer in piept , am ridicat privirea si " am inceput sa merg " INAINTE ! Doar INAINTE
+(3).jpg)
