Inceputul

Uite ca a aparut ceva nou.

Am schimbat "outfit"-ul. :)

Nu mi se par potrivite intotdeauna expresiile astea preluate, dar , de asta parca e ok.

Sper sa ma obisnuiesc cu aceasta noua prezentare .

E efectul "tratamentului". E doar inceputul.

Nimic nou

Desi, incerc, in adancul fiintei mele,nu am liniste. Nu ma pot desprinde de un sentiment de neputinta si de durere.

Asta se intampla, nu neaparat din cauza nereusitei "cu sentiment", ci pentru ceea ce a ramas dupa.

Continuarea acelui "dupa" e un amalgam de speranta, mizerie, dorinta de impacare cu sinele sau cu cealalta persoana, noi inceputuri, dorinta de razbunare, neputinta, iubire, cuvinte aruncate la voia intamplarii ( fara ca cineva sa se gandeasca la consecinte), scrasnet din dinti si din inima ( dar cine se mai gandeste la inima ?) si la capatul tuturor .... tristetea, desertaciunea .

Ultimele doua simtaminte le pot vindeca, dar nu usor.

Ma gandesc sa incep "tratamentul", chiar daca , in seara asta, mi-am simtit , din nou, sufletul scrijelit parca de o mie de gheare in acelasi timp.

Intre minte si suflet

De cele mai multe ori uitam sau macar ratacim prin gand situatia "x" sau "y".
Si totusi, ce ne face sa mai zabovim asupra unui moment, lasandu-ne sufletul sa vibreze si sa se entuziasmeze nostalgic ?
Poate o privire, poate un gand , poate o imagine, poate un rasarit sau un apus de soare, poate marea sau , pana la urma, chiar noi.
Tocmai ceea ce ne-a facut atunci sa ne inaltam si sa simtim asa cum nu am mai simtit vreodata.
Dar nu dureaza prea mult si ne scuturam usor gandurile si ne intoarcem la chestiunile noastre concrete, imediate, reale.
E parca o trezire ,dar nici acum nu stiu cand si unde incepe si se termina normalitatea sufletului. E o poate doar o chestiune legata de timp sau de maturitate.

Insula

De vreo saptamana , ma chinui sa va scriu despre o insula. O insula pe care mi-as dori sa o vad si sa ii simt toata energia.

M-am gandit sa ma informez inainte de a ajunge acolo, ceea ce am si facut. Am rasfoit repede paginile internetului si am descoperit mult verde, multe flori si multa ..... mare. Frumos, mi-am spus . Si , am inceput sa visez. Dar , m-am trezit repede si mi-am spus "hei, unde ai plecat? revino-ti ! deocamdata ,esti doar intr-un oras prafuit, cu un trafic infernal si oameni ce au uitat ce inseamna frumusetea!" Si am revenit la gandurile mele normale.

A mai trecut ceva vreme si parca inima mea canta o anumita melodie. Era frumoasa. Era speciala. Era altfel.

Si o tot fredona. Mereu. Din ce in ce mai tare , tocmai pentru ca vroia sa imi atraga atentia, sa imi arate ca uitasem ceva atunci cand alungasem reveria. Si ma tot intrebam ce anume si raspunsul era aproape.

(Pseudo)Jurnal

19.45. Mi-am facut un ceai pentru ca e prea frig , pentru un sfarsit de aprilie. Ceaiul e unul "de primavara ", asa il numesc producatorii , numai ca anotimpul care imi da un tonus bun, intarzie sa vina. Ne-a amagit un pic la mijlocul lui martie si dupa , ne-a lasat sa il cautam in zile deloc prietenoase pentru cei care o asteptau.

Am vizitat o prietena , azi, si am zarit pe un raft al bibliotecii un roman care mie mi-a marcat tineretea - "Panza de paianjen", a Cellei Serghi. Nu m-am putut abtine si l-am rasfoit. La fel de frumoasa mi s-a parut descrierea Dianei si la fel de plina de farmec descrierea unui personaj masculin - Petre Barbu.

M-am trezit din nou visand la perioada interbelica din Romania. Se spune ca sufletul nostru calatoreste mult si ca , la nastere, primim identitatea spirituala a altei persoane. Probabil ca eu " am imprumutat" identitatea spirituala a unei persoane care a trait in acea perioada. Si nu numai ca a trait atunci , dar s-a si bucurat din plin de deliciile oferite de perioada respectiva.

E nevoie sa recunosc ca ma fascineaza orice detaliu sau informatie din anii aceia. Cat despre fotografii, nici nu mai vorbesc. Le privesc minute in sir si nu ma mai satur.

Iata una dintre ele ....

Culori altfel...

De ceva vreme au inceput sa imi placa fluturii. Nu cred ca imi plac doar pentru culorile aripilor lor, ci pentru sentimentul de libertate pe care mi-l da vederea lor.
Un sentiment de nou , de ceva proaspat si bun imi inunda fiinta atunci cand ii vad.
Pentru ca imi plac atat de mult, am hotarat sa ii am si in noua mea locuinta. Am decorat un perete cu trei dintre ei. Sunt dintr-o oglinda falsa, dar forma lor e originala.
Sunt frumosi si ma fac sa zambesc de fiecare data cand ii vad, intocmai ca un copil care nu se poate desparti de jucaria preferata.

Nu-i asa ca si voua va plac ?

Momentul sosit ....

Si vine un moment in care te gandesti ca e mai bine sa renunti sau sa accepti.

Nu stii daca ceea ce vine in clipa urmatoare e bun sau rau , dar simti ca la capatul gandului se gaseste ceva care iti aduce aminte de mirosul primaverii - de acelverde crud si de aer curat , proaspat , tonic si parca nu iti mai pare nimic apasator.

Si asta , in ciuda faptului ca ai mai vrea "sa mai simti o data "- vorba cantecului.

Cat e de greu ? Habar n-am.Totul depinde de moment - dar pentru ca se naste din sentiment si din orizontul unei viitoare iubiri , atunci putem uita de ceea ce ne doare sau ne-a durut.