Exercitiu de rabdare

Sunt vreo trei zile de cand "ma tot invart". Si pana la urma, am simtit ca e momentul sa scriu despre rabdare.
M-am intrebat adesea cum as putea-o defini, eu, cea care nu o are drept " calitate". Ehi, si ce ?!
In realitate, exercitiul meu de rabdare exista, e cu mine si mi-e din ce in ce mai bine cu el, de fapt cu rabdarea...
As fi vrut sa mai povestesc, dar parca toate cuvintele s-au risipit si in minte imi vin doar niste acorduri de chitara....

Dulcea mea eliberare

Zilele trecute am trait ceva special.

Poate parea banal, dar pentru mine nu a fost.

Am spus ceea ce nu spusesem- de teama, din autocenzura sau poate pentru ca nu venise momentul...

Cand a fost, am spus totul calm, pe acelasi ton. Clipa imediata a fost una usoara. Simteam eliberarea cum imi patrundea fiecare particica din corp. Am respirat si mi-am spus "gata...".

Constientizarea e greu de descris in cuvinte. A fost unica.

Ziua urmatoare, zambeam intruna, ochii imi straluceau si as fi dansat si as fi cantat, daca atmosfera biroului mi-ar fi permis.

Ceea ce se intampla de atunci e minunat si asa va ramane, pentru ca eu am ales....

Leapsa de la Acuarele

Daca as fi fost -

• o lună: aş fi fost mai
• o zi a săptămânii: aş fi fost vineri
• o parte a zilei: aş fi fost zorii
• o direcţie: aş fi fost vestul
• o planetă: aş fi fost Venus
• un film: aş fi fost Feast of love
• un lichid: aş fi fost apa de mare
• o piatră: aş fi fost piatra de rau
• un tip de vreme: vara pe inserat
• un instrument muzical: aş fi fost pian
• o emoţie: aş fi fost emotia insasi
• un sunet: sunetul padurii
• un element: aş fi fost pamantul
• un cântec: aş fi fost Primavera - Vivaldi
• o carte: aş fi fost "Panza de paianjen"
• un scriitor: aş fi fost Cella Serghi
• un personaj de fictiune: Miruna ( din romanul de mai sus)
• un oraş: aş fi fost Florenta
• o aromă: aş fi fost patchuli
• o culoare: aş fi fost verde
• un material: aş fi fost matase grea
• un cuvânt: aş fi fost lumina
• o parte a corpului: aş fi fost ochii
• o expresie a feţei: zambetul cu ochii
• un personaj de desene animate: aş fi fost Ducesa din Pisicile aristocrate
• o formă geometrică: paralelogram
• un număr: aş fi fost 11
• un mijloc de transport: aş fi fost o bicicleta
• o haină: aş fi fost o rochie de plaja dintr-o tesatura moale si subtire.

Banchetul dragostei

Am revazut, azi, un film foarte drag sufletului meu - "Feast of love".

Monologul de inceput este acesta "Exista o poveste despre zeii greci. Se plictiseau, asa ca au inventat oamenii. Dar erau la fel de plictisiti incat au inventat iubirea. Dupa care nu au mai fost plictisiti, asa ca au decis sa incerce si ei iubirea. In cele din urma, au inventat rasul ca sa o poata suporta."

M-a inspirat sa scriu.

Sentimentele pot fi controlate. "Da? am raspuns. Cum si ce rost are?"

Stiai de la inceput, mi s-a spus din nou. E adevarat. Stiam si nu am desconsiderat aceste cuvinte, doar ca mi-am asumat.

Pana la urma, la ce buna atata agitatie, cand poti trai pur si simplu? Cand te poti bucura de fiecare clipa? Cand poti sa nu te mai lamentezi si cand poti vedea lumea cu ochii larg deschisi?

La ce bun orgoliul si frica , cand in fata ta e totul?

Am iubit si iubesc. Imi place ceea ce sentimentul acesta ma face sa simt si nu mi-e frica, chiar daca poate azi voi intalni pe cineva care nu vibreaza la fel. Nu am asteptari glorioase, doar sunt impacata cu mine.

De aceea, aleg sa traiesc azi, acum, astfel - CUM VREAU EU !

Sensul...

Varsta nu conteaza decat in lumea fizica. Esenta unei fiinte umane rezista in fata timpului.Viata noastra interioara e eterna, adica sufletul ramane tot atat de tanar si puternic ca atunci cand suntem in floarea vietii.Considera dragostea ca o stare de fapt , nu ca un mijloc de a face ceva, ci ca alfa si omega. Un scop in sine.

Gabriel Garcia Marquez

31 Decembrie 2009

Noaptea de trecere catre 2009 a fost una extrem de friguroasa, la Iasi. Revelionul a fost unul neasteptat si plin de dans.
Trecerea propriu-zisa, dintr-un an intr-altul a fost una rapida, fara sa ma gandesc prea mult.Am trecut si gata.Sperante erau multe si, in acelasi timp, nu speram la nimic. Eram doar observatoare.

Am trait primele luni din an cu uimire si nemultumire, negandindu-ma ca aceasta este practic viata.

Si ca o incapatanare a destinului si o compensatie in acelasi timp, intamplarile bune si frumoase nu incetau sa vina. Pe 14 februarie, am fost intr-o semivacanta, in Parang, si m-am dat cu ligheanul - experienta incredibila.

Au urmat evenimente "administrative" - m-am mutat intr-o casa noua, pe care am decorat-o dupa sufletul meu si care mi se potriveste . Marturisesc ca ma simt bine, aici - e cald si ma simt acasa. Situatie pentru ca ii multumesc Izabelei.
Si a venit si vara mult iubita cu ziua mea, cu week-end-uri minunate la mare - am descoperit Vama cu macii ei crescuti in nisip si muntele - pe care il negam la maxim.

Finalul verii, m-a gasit la Cheia, in concediu, departe de lumea in care traiesc si de orice farama de tehnologie. Reimprospatare pe toate planurile.
Tot in vara, am inteles multe lucruri: cat e de bine sa respiri, cat e de natural si de minunat sa iti marturisesti sentimentele, cat e de bine sa traiesti fiecare clipa si cat e de misto viata. Pentru toate aceste "invataturi" si nu numai ii multumesc ei, prietenei mele de langa ocean pe care o iubesc tare-tare.

Toamna a venit, intr-un anume fel - nu prea a fost toamna. A fost calda si blanda. Si plina de suprize placute .

Am cunoscut oameni noi si asta m-a bucurat si ma bucura in continuare.

Am primit flori si fluturi. Margele si multa iubire.

Pentru toate acestea, multumesc si nu pot decat sa deschid bratele larg si sa spun, cu un zambet pe fata, ca MAI VREAU!

Cum va fi 2010 ? ASA CUM VREAU EU SA FIE : SPARKLING !

Ultimele trei zile

Mai sunt 4 zile si gata, se termina si 2009!

Nu voi face o retrospectiva, in acest post, voi vorbi doar despre ultima saptamana.

A fost una nebuna! La sfarsitul fiecarei zile ma dureau picioarele si picam franta de oboseala. A doua zi o luam de la capat cu diverse treburi profesionale sau personale.

Cea mai extraordinara zi, insa, a fost cea denumita Ajunul Craciunului.

Ora de trezire a fost 7.30. Am finalizat si ultimele chestiuni la birou si am venit repede acasa, pentru ca ma astepta bucataria.

Nu am mai gatit de ceva vreme, pentru Craciun, insa anul asta mi-am dorit sa il petrec alaturi de prieteni si cei dragi avand o masa incarcata de bucate traditionale. Ceea ce s-a si intamplat - am preparat sarmalele si friptura.

Decoratiunile au fost asezate si ele in locul dedicat si la 20.30, imi asteptam invitatii. Nu au fost chiar punctuali, dar mi-au facut un bine pentru ca mi-au permis sa ma gandesc la toti cei dragi - Acuarele, Andreea, Costina, Daiana, Gabi, Cristina, Lola, Mo si sa le urez un Craciun Fericit si sa ramana cu toatele asa de frumoase, de minunate si magice ca si pana acum!

A fost o noapte in care ne-am bucurat de cadouri si clipe unice, pentru ca nu se vor mai intoarce.Intr-un cuvant AM TRAIT!

In prima zi de Craciun am avut sansa sa vad o casa superba, cu o arhitectura din anii 30-40 si sa ascult Nat King Cole. Am savurat fiecare clipa - m-am simtit ca si cum as fi participat la o petrecere de atunci.

Atmosfera aceea, mi-a ramas in minte si in suflet si pentru ca n-am vrut sa ma desprind din ea am vazut filmul "Patul lui Procust". Ce vremuri!....

Azi e o zi de liniste. O zi in care am scris, am citit, am ascultat muzica, "mi-am revazut" prietenii si va continua sa fie linistita, pentru ca asta este alegerea mea.

Si pentru ca in liniste, consider eu, e bine sa mai apara cate ceva mai special sa ascultam putina muzica...

Va imbratisez pe toate, doamnelor .....