marți, 20 aprilie 2010

Stele ?!

Azi-noapte, n-am mai visat libelule.Au ramas, intr-un colt de Bucuresti, undeva aproape de un lan de porumb.
Sunt aici de trei zile.
Nu o sa va povestesc despre oras sau locuri. Intr-o alta zi.
Azi, am inteles, inca o data, ca e vital sa comunic. Sunt momente in care am nevoie de cuvinte rostite sau scrise.
Ca pana si oceanul, total necunoscut pana ieri, vorbeste cu mine.In felul lui, simplu si aruncat sau linistit. Imi spune ca ii place sa fie liber, dar ca ii place sa vorbeasca cu mine.Imi spune ca ii este usor sa vorbim si ca este in largul lui, atunci cand il ascult. Ca ar putea vorbi cu mine, la infinit. Am zambit.
E buna comunicarea. Face bine la suflet, la corp, chiar si la ten....la tot.


Nimic nou pana aici. Exista niste fire nevazute care ne ajuta in acest proces Nu le pot defini, de altfel, nu cred ca le poate explica cineva. Ele exista in noi si le percepem cand e liniste in interior, pentru ca atunci le percepem cel  mai bine puterea.
Am mai spus-o - fiecare dintre noi face propriile alegeri. Fiecare dintre noi alege sa faca ceea ce considera a fi cel mai bine sau mai nimerit pentru el/ea. Nu judec. Nu condamn. 
Doar spun ca si dialogul are partea lui, in intregul meu si cine se simte strain de asta, ramane inafara usii ce se deschide spre interior.




P.S. "Stars" m-a insotit in timpul scrierii acestui post.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Ma bucur ca esti intr-un loc frumos, cu fiinte iubite si frumoase.
Te imbratisez!

viviana b spunea...

Si eu ma bucur, draga mea Acuarele.Iti multumesc pentru gandurile bune si te imbratisez si eu, la randu-mi.:)
De asemenea, te rog sa primesti si imbratisarile Lolei. :)

Anonim spunea...

Primesc, cum sa nu?
Pupici... :)