De cand ma stiu, nu imi place ploaia. Cand eram copil, ma obliga sa raman in casa, cand timpul acela il puteam folosi jucandu-ma, afara. In adolescenta, ma impiedica sa merg sau sa ma plimb, cu prietenele.
Acum, imi da diferite stari, de cele mai multe ori, apasatoare.
Am scris despre ultima ploaie, in martie. Atunci, cerul coborase jos tare si, desi stiam ca soarele si lumina, sunt sus, dupa nori, nu m-am putut bucura de acea zi, decat spre final.
Ploaia de azi, a venit deodata, desi nimic nu o anunta. Toropeala tuturor provocata de caldura teribila de peste zi, a fost spalata repede de ploaia calda de vara.
In timpul rafalelor de apa, mi-am udat planta de pe balcon ( un suculent pe care l-am salvat de doua ori de la moarte). Pe geam vedeam, soarele care stralucea spre apus si prin razele lui se vedeau picaturile ce alergau cu repeziciune spre pamant. M-am lipit de perete si am privit viata din fiecare particula de apa sau lumina.
M-am bucurat mult de moment si, atunci, pentru prima data, am realizat ca pot iubi si ploaia.
4 comentarii:
Cand era plaoie, in copilarie, coboram la vecina si prietena mea, cu doua etaje mai jos, si ne jucam neinchipuit de frumos cu papusile ei, care erau micute si expresive, usor de manuit... :)
Sunt frumoase si ploile in felul lor, si au semnificatiile lor aparte de fiecare data cand cad.
Preferatele mele sunt cele scurte si repezi, de iunie... :)
Ploile...au si ele rostul lor...si cele de afara, si cele dinlauntru...curata, improspateaza, readuc lumina....pot fi si ele iubite si "dansate" .... http://dexterousdamsel.deviantart.com/art/Rain-Dance-21842285
O melodie draga sufletului meu pe care ti-o dedic! Pup Viviana!
http://www.youtube.com/watch?v=rmCpOKtN8ME
M-am mutat aici:
http://bucatariadevara.wordpress.com/
Trimiteți un comentariu