Am plecat din oras sambata dimineata, mai tarziu decat ne propusesem, dar unde ne grabim noi? Destinatia era clara si sigura. Am preferat sa imi las gandurile sa isi vada de drum, neacordandu-le atentie.
Pe drum, stanga-dreapta, verde, mult verde. De la iarba, de la graul crud, de la ierburi si rosu.
Un rosu fragil, la capatul unei tulpini ca un fir. As fi vrut sa descriu in cuvinte senzatiile traite la vederea florilor de mac, dar ar fi prea mici sau prea putine. Sunt momente, cum au fost acestea, in care prefer sa tac si sa savurez cat de frumos e drumul vietii.
Dupa-amiaza, spre seara am fost pe plaja. E o plaja care si-a pastrat cat de cat salbaticia si asta, probabil, pentru ca e abia sfarsitul lui mai si oamenii nu au napadit, inca, locul.
Frumoase momente. Minunata zi.
2 comentarii:
O, ce fain!... :)
Ma bucur pentru tine!... M-as fi vrut si eu mai aproape de mare in perioada asta... E locul care ma intelege cel mai bine.
E locul unde eu ma simt inteleasa. Ma simt "de acolo", fara sa par lipsita de modestie.
Iubesc marea si atmosfera creata in jurul ei, pana la capat!:)
Trimiteți un comentariu