M-am lasat prada calatoriei pe care o parcurg de treizeici si ceva de ani. De data asta, nu mi-am mai propus nici un scop. M-am lasat cu adevarat purtata de ea.
Am avut si momente in care ma certam pentru ca zilele treceau facand doar ceea ce imi strabatea mintea, uitand ca trec printr-o perioada de recuperare. Ca am nevoie sa imi acord un timp doar pentru mine, ca e nevoie de o refacere totala.
Primul impuls a fost ca vreau sa gatesc. Nu stiam ce si ideea mi-a venit citind postarile lui Adi Hadean, m-am hotarat. A iesit un cheese cake delicios, acompaniat de dulceata de afine.
Urmatorul a fost ca as vrea sa calatoresc si cum nu s-a ivit nici o posibilitate, am "plecat" spre Bucovina si Ardeal prin intermediul produselor si exponatelor de la Targul cu dichis ce a fost la Muzeul Taranului Roman.
M-am bucurat de frumusetea obiectelor de mobilier romanesti, ba chiar mi le-am inchipuit asezate in diverse spatii.
Apoi, "am dat fuga" si intr-o cafenea turceasca din perioada interbelica, unde se putea bea o cafea la nisip, aroma licorii maro-negre a fericit papilele mele gustative.
Dupa toate aceste "calatorii", ne-am retras intr-o carciuma, pe Matasari.
A fost o zi perfecta, traita pana la capat.
6 comentarii:
Hmm... Trebuie să fie... tare bună prăjitura.
Intr-adevar, Madalina, a fost tare buna!:)
Multumesc pentru vizita.:)
:) Asa si trebuie, sa-ti acorzi timp tie. Eu am invatat asta de ceva vreme. Cand nu e, nu e, si ma ingadui...
Frumoasa zi, si sper ca ti-a placut! :) mie, da
Foarte, foarte mult!
Am simtit viata cum imi curge prin corp! :)
Toamna imbogateste mult trairile, de fiecare data...
Ma bucur pentru tine, ca esti bine si ferice!
Te imbratisez!
Multumesc, Acuarele draga!
E bine, atunci cand alegem sa fie asa!:)
Trimiteți un comentariu