Important !!!!!

Voi prelua in intregime un post de pe site-ul organizatiei pe care o sustin - implica-T :


"25 Iunie 2009 - Ziua Europeana a sigurantei la trecerile la nivel cu calea ferata

implica-t

Despre Consiliul Interministerial pentru Siguranta Rutiera am aflat cand am pornit pe urmele Saptamanii Sigurantei Rutiere.

Am aflat, in schimb, ca maine, 25 iunie 2009, 23 de tari europene vor celebra Ziua Europeana a sigurantei la trecerile la nivel cu calea ferata.

Desi circulatia feroviara prezinta un grad de siguranta net superior circulatiei rutiere, 600 accidente au loc anual pe trecerile la nivel cu calea ferata in Europa. Sub sloganul „Stop accidentelor! Europa pentru treceri la nivele mai sigure!” se vor organiza actiuni de constientizare in acest sens.

Cat de vizibila va fi Ziua Europeana a sigurantei la trecerile la nivel cu calea ferata? Asta ramane sa descoperim impreuna. Joi nu voi fi la nici o trecere la nivel, insa astept cu interes pareri, daca ajungeti pe la vreuna. Aceasta vizibilitate depinde si de noi; faptul ca la nivel de tara nu avem o traditie a actiunilor de siguranta rutiera nu trebuie sa ne opreasca. De ce?
- Pentru ca avem nevoie sa invatam sa respectam regulile traficului, ca sa putem avea un trafic civilizat si cat mai putin periculos pentru sanatate.
- Pentru ca avem nevoie sa atragem atentia asupra acestor treceri la nivel. Zoso se preocupa nu atat de constientizare, cat despre calitatea acestor treceri. Poate este bine ca ele sa aiba o zi a lor, de care noua sa ne pese, asa incat sa inceapa sa le pese si altora, iar ele sa se regaseasca mai sus pe agenda prioritatilor.

Ca atare, va invit sa vorbiti despre Ziua Europeana a sigurantei la trecerile la nivel cu calea ferata. Cui? Vorbiti familiiilor, prietenilor, colegilor, vorbiti pe forumuri, puneti-va status pe messegenger, scrieti pe bloguri. Este prima astfel de zi despre care aud la noi. Vorbiti despre ea: ce credeti ca reprezinta? ce asteptari aveti de la ea? ce ar trebui sa se intample intr-o astfel de zi? cine ce ar trebui sa faca? ce ai putea sa faci chiar tu?

logo-campaign

Ii provoc sa scrie despre trecerile la nivel cu calea ferata pe Zmeura, pe Viviana, pe Tomata, pe Razvan, pe Loredana si pe Vera.

Va astept pe toti cu vesti despre cum au decurs discutiile despre Ziua Europeana a sigurantei la trecerile la nivel cu calea ferata.

PS1: Cei de la Chestionare Auto ne reamintesc ce e si cu trecerile astea la nivel cu calea ferata.
PS2: X-ul care semnalizeaza cele mai periculoase zone in care circulatia rutiera se intersecteaza cu cea feroviara poarta numele de Crucea Sf. Andrei. Dupa ce a propovaduit crestinismul la romani, Sf. Andrei a fost rastignit intr-un orasel din Grecia. Considerandu-se nedemn de a fi rastignit la fel ca Iisus Hristos, Sf. Andrei a cerut sa i se faca o cruce de forma diferita. Feroviarii considera Crucea Sf. Andrei ca fiind un semn protector si simbol al umilintei."

Dupa amiaza unui faun

Zi definitiv proasta si, azi! Spre final parca s-a mai inseninat!

Si mai spunem sa nu fim tributari teoriei care spune ca totul e ciclic ! Ba este !

Totul a inceput luni , a continuat ieri si s-a terminat azi!

Nu imi place ideea de a cersi aproape nimic sau nimic ! Am facut-o, totusi, pentru ca unii prefera sa se fofileze in loc sa isi asume responsabilitati. Mi-a fost greu pentru ca aceasta situatie imi depaseste puterea de intelegere obisnuita . Am considerat mai important motivul "cerselii" decat actiunea in sine!

Toate astea , insa mi-au creat o stare de lehamite si scarba , care m-au impiedicat sa invat. Am consumat energie multa si nu am mai avut aproape nici un strop pentru a ma implac in proiectul meu , hai sa ii spunem " intelectual".

Azi, insa , am aflat o veste despre o boala incurabila care afecteaza pe cineva din familie.

A fost inca un moment , din multele , in care am inteles ca pana si putinul soare aratat spre dupa-amiaza e mai frumos si mai important decat staruinta in analizarea evenimentelor sau a gesturilor urate.

Pana la urma ce e frumos ramane , ce e urat se duce..... cat mai departe , ma gandesc eu .

Mananc cirese. Imi plac foarte mult. De fapt, sunt fructele mele preferate. As manca muuuulte. :)

Imi place sa le savurez. Probabil toata aceasta placere a gustului vine si din semnul astrologic caruia ii apartin. Dar nu ma plang.

Ciresele din castron seamana cu cele pe care le mancam in copilarie. Adevarul e ca de cand am constientizat pe lumea asta, una dintre marile placeri era sa vina vara si sa ma pot catara in ciresul de la poarta bunicilor , ulterior in cel din gradina de pe beci.

Era o nebunie , pentru ca intai mancam din fructele abia iesite din floare - verzi si cu gust de apa. Conta mult aceasta " prima actiune" pentru ca anunta venirea timpului cand se parguiau .

Asteptam aproape cu infrigurare , iunie .

Si venea. Schimbam hainele "de oras" cu un tricou si pantaloni scurti. Urcatul in copac era usor si mancatul era usor :) ( chiar daca scopul era sa culegem la propriu - aveam fiecare o galetusa, care de cele mai multe ori era plina pe jumatate, la coborare.)

Dupa vreo cateva ore , cu burtile pline si usor obositi, coboram. Era greu si de cele mai multe ori ma juleam, dar placerea gustului acesta , ma determina sa imi treaca orice usturime sau durere.

Eram fericita.

Asa sunt si acum pentru ca pot sa ma bucur de amintirea acelor momente. Si pentru ca mananc cirese !

Cat costa UN OM ?

Cand mergi la piata ai deja un plan foarte bine stabilit. Stii ca ai nevoie de aia, de aia si de aia si cam de fiecare data, mai apare o aia la care nu te gandisei la plecare, dar ti s-a parut parca aratoasa si n-ar strica sa cumperi, macar asa de pofta.

Cand mergi la supermarket , ai o intreaga lista . Ba chiar bifezi si faci si calcule, pentru ca nu vrei sa ajungi la casa sa constati ca nu ai bani destui ( vorba reclamei) sau bonuri de masa suficiente.

Intre noi oamenii , cumparaturile ar fi firesc sa se intample doar atunci cand achizitionezi o casa sau o masina.

In ultimul timp, multe dintre relatii se bazeaza "pe ceva" - adica, au o baza materiala, ceva concret. Si poate ca e normal. Poate ca ceea ce mi se pare mie aiurea si nelalocul lui face parte din normaliltatea lumii in care traim. Poate ca anul 2009 , permite tuturor sa aleaga in viata in functie de conturi sau de proprietati.

Se prea poate ca eu sa fiu o idealista si sa nu inteleg ratiunile pentru care nu mai avem nici o limita, nicaieri : nici in familie, nici cu prietenii, nici in suflet.

Ma intreb daca, macar, in fata lui Dumnezeu avem limite ?!

Dar cine sunt eu sa incerc sa judec ? Cine sunt eu sa enunt aceste ganduri? Cine sunt eu sa ma intreb "cum pot trai asa "?

Si totusi , nu ma pot abtine : OAMENI BUNI , CAT COSTA UN OM ?

Inceputul

Uite ca a aparut ceva nou.

Am schimbat "outfit"-ul. :)

Nu mi se par potrivite intotdeauna expresiile astea preluate, dar , de asta parca e ok.

Sper sa ma obisnuiesc cu aceasta noua prezentare .

E efectul "tratamentului". E doar inceputul.

Nimic nou

Desi, incerc, in adancul fiintei mele,nu am liniste. Nu ma pot desprinde de un sentiment de neputinta si de durere.

Asta se intampla, nu neaparat din cauza nereusitei "cu sentiment", ci pentru ceea ce a ramas dupa.

Continuarea acelui "dupa" e un amalgam de speranta, mizerie, dorinta de impacare cu sinele sau cu cealalta persoana, noi inceputuri, dorinta de razbunare, neputinta, iubire, cuvinte aruncate la voia intamplarii ( fara ca cineva sa se gandeasca la consecinte), scrasnet din dinti si din inima ( dar cine se mai gandeste la inima ?) si la capatul tuturor .... tristetea, desertaciunea .

Ultimele doua simtaminte le pot vindeca, dar nu usor.

Ma gandesc sa incep "tratamentul", chiar daca , in seara asta, mi-am simtit , din nou, sufletul scrijelit parca de o mie de gheare in acelasi timp.

Intre minte si suflet

De cele mai multe ori uitam sau macar ratacim prin gand situatia "x" sau "y".
Si totusi, ce ne face sa mai zabovim asupra unui moment, lasandu-ne sufletul sa vibreze si sa se entuziasmeze nostalgic ?
Poate o privire, poate un gand , poate o imagine, poate un rasarit sau un apus de soare, poate marea sau , pana la urma, chiar noi.
Tocmai ceea ce ne-a facut atunci sa ne inaltam si sa simtim asa cum nu am mai simtit vreodata.
Dar nu dureaza prea mult si ne scuturam usor gandurile si ne intoarcem la chestiunile noastre concrete, imediate, reale.
E parca o trezire ,dar nici acum nu stiu cand si unde incepe si se termina normalitatea sufletului. E o poate doar o chestiune legata de timp sau de maturitate.