Acum 2 saptamani am invatat sa respir. O fac din momentul in care am venit pe lume, dar abia atunci am constientizat ce inseamna sa respiri cu adevarat.
Exercitiul acesta mi l-a recomandat o prietena intr-un moment in care aveam sentimentul ca "ma sufoc", pentru ca nu intelegeam situatii, gesturi, atitudini. Mi-a facut bine. Nu m-a ajutat sa patrund realitatile neintelese, dar am reusit sa descopar in mine niste forte nebanuite.
A fost ca o imbratisare calda , intr-o noapte linistita de vara cand e foarte usor sa asculti greierii. Pentru prima data , nu am avut nici macar un gand de teama. Am lasat-o sa ma invaluie. Am acceptat-o, pentru ca mi-a fost data si pentru ca am vrut sa trec prin ea. Ba mai mult, am trait-o !
Azi, am avut din nou senzatia de sufocare. Uitasem oare sa respir?Am verificat.
Nu a mai fost, insa, la fel! Ceva lipsea - cantecul greierilor. Tacusera, desi noaptea linistita de vara ramasese inca ...
miercuri, 19 august 2009
joi, 13 august 2009
Aseara....
Aseara cuvintele imi veneau cu repeziciune.As putea spune chiar cu furie.N-am scris.Am indurat. M-am chinuit."Am izbit", "le-am aruncat cat colo","am ucis".
Nu imi mai sta in fire sa fiu asa, de un an ! M-am detasat de trairile negative din viata mea.
Insa, aseara, vroiam sa musc din viata mea si din mine!Vroiam sa nu mai stiu de nimic! Vroiam sa arunc tot ceea ce construisem cu mine in tot acest timp!Vroiam sa urlu pe strada si sa spun ca nu e bine sa fii cald si sincer! Vroiam sa ucid tot ceea ce era LUMINA, in mine !Vroiam sa nu mai vad oamenii,de fapt, nici nu ii mai vedeam!
Am mers, o distanta destul de mare, cu piciorul! A fost supliciul meu! Am ajuns acasa cu buzele vinete, de atata durere, dar nu m-am lasat, am continuat ,inca vreo jumatate de ora!
Dupa care , s-a lasat linistea! O liniste surda, dar simpla, egala.M-am privit in interior si am redescoperit o mica , dar foarte mica raza de lumina. Era lumina mea, in care alesesem sa traiesc. M-am indreptat spre ea. I-am simtit caldura si atunci, am inceput sa zambesc.
Am inchis ochii. Si am realizat ca nu voi mai putea sa revin la ceea ce am fost, indiferent cat de multa durere strang in 60 minute.
Cineva scria " love will keep us together" - parerea mea este alta - "love will keep us alive!"
Nu stiu ce va fi maine - poate o noua zi, poate un soare mult prea arzator, poate o noua sansa ca in "Gone with the wind", dar ceva e cert LUMINA va fi cu mine si chiar si zambetul.
Nu imi mai sta in fire sa fiu asa, de un an ! M-am detasat de trairile negative din viata mea.
Insa, aseara, vroiam sa musc din viata mea si din mine!Vroiam sa nu mai stiu de nimic! Vroiam sa arunc tot ceea ce construisem cu mine in tot acest timp!Vroiam sa urlu pe strada si sa spun ca nu e bine sa fii cald si sincer! Vroiam sa ucid tot ceea ce era LUMINA, in mine !Vroiam sa nu mai vad oamenii,de fapt, nici nu ii mai vedeam!
Am mers, o distanta destul de mare, cu piciorul! A fost supliciul meu! Am ajuns acasa cu buzele vinete, de atata durere, dar nu m-am lasat, am continuat ,inca vreo jumatate de ora!
Dupa care , s-a lasat linistea! O liniste surda, dar simpla, egala.M-am privit in interior si am redescoperit o mica , dar foarte mica raza de lumina. Era lumina mea, in care alesesem sa traiesc. M-am indreptat spre ea. I-am simtit caldura si atunci, am inceput sa zambesc.
Am inchis ochii. Si am realizat ca nu voi mai putea sa revin la ceea ce am fost, indiferent cat de multa durere strang in 60 minute.
Cineva scria " love will keep us together" - parerea mea este alta - "love will keep us alive!"
Nu stiu ce va fi maine - poate o noua zi, poate un soare mult prea arzator, poate o noua sansa ca in "Gone with the wind", dar ceva e cert LUMINA va fi cu mine si chiar si zambetul.
joi, 6 august 2009
Am ales definitiv
In seara asta, am inteles pentru ultima data pe lumea asta ca sinceritatea e singura maniera in care vreau sa traiesc.
Am inteles ca toate momentele in care ne ascundem si vrem sa parem altfel decat suntem, sunt doar minciuni. Cei pe care ii mintim, dintru inceput, suntem chiar noi.
La ce sunt bune momentele in care aratam ceea ce nu suntem? Sa ne protejam ?! In nici un caz! Toate acestea ne determina o imagine, din care incepem sa luam gesturi , priviri, cuvinte si ne transforma in niste personaje care par autentice, puternice, stapane pe situatie.
In realitate, in interior, suntem sfasiati de temeri si nu suntem in stare sa spunem " mi-e dor" sau "imi esti drag".
De aceea, am ales definitiv sa fiu prietena cea mai buna a sinceritatii !
marți, 4 august 2009
(Poate) Ultimul cuvant
Nu ma cunosti.Si, dupa ultimele intamplari, nici nu cred ca ai vrut.
In ultimul timp, am realizat ca e "foarte usor" sa definesti un om doar in functie de un cuvant, o atitudine sau o privire. Realitatea e mai complexa. Nu se rezuma la trei situatii.
Nu vreau sa ma substitui detinatorului adevarului absolut, dar atunci cand sunt implicata, nu pot sa tac si sa nu ma intreb cum eram perceputa de cei din jur cand emanam doar energii negative?! Cred ca le era foarte greu si, probabil, ca unii se simteau neputinciosi. Astfel , m-am simtit si eu aseara - fara putere.
Imi amintesc cat de negre imi erau zilele cand ma trezeam dimineata si, in loc, sa vad lumina,nu pridideam sa fac scenarii de platit polite. Imi amintesc cat imi schimba fizionomia dorinta de razbunare si fiecare rautate pe care o faceam, ma facea sa ma simt bine pe moment, cateva ore dupa sau poate o saptamana. Venea , insa, un moment in care imi simteam sufletul gol si nu stiam de ce - nu realizam ca, de fapt, nu ma "imbogatisem" cu nimic. Ba mai mult, ma intrebam de ce oare mi se intampla toate astea, pentru ca eu nu am gresit cu nimic. Si nedumerirea se transforma intr-o mare de resentimente.
Pot spune, acum, ca mi-e jena , pentru felul in care ma comportam atunci, ca nu sunt mandra de tot raul pe care l-am facut si , daca as putea , le-as spune tuturor celor implicati ca imi pare rau.
Ma veti intreba de ce scriu toate astea sau, avand in vedere inceputul acestui post, cui...
Le scriu pentru ca imi pasa. Pentru ca neputinta mea de aseara , m-a facut sa inteleg cat de bine imi este traind in LUMINA! Pentru ca vreau sa ma bucur de fiecare clipa pe care o gasesc frumoasa si imi atinge sufletul, spiritul sau ochii.
Pentru ca nu am nici o urma de regret pentru trei zile din viata mea. Pentru ca voi ramane cu amintirea unor momente absolut extraordinare petrecute impreuna. Pentru prima baie in piscina, noaptea pe o ploaie torentiala.
Si, mai ales, pentru ca voi ramane cu bratele deschise catre o noua zi ...
In ultimul timp, am realizat ca e "foarte usor" sa definesti un om doar in functie de un cuvant, o atitudine sau o privire. Realitatea e mai complexa. Nu se rezuma la trei situatii.
Nu vreau sa ma substitui detinatorului adevarului absolut, dar atunci cand sunt implicata, nu pot sa tac si sa nu ma intreb cum eram perceputa de cei din jur cand emanam doar energii negative?! Cred ca le era foarte greu si, probabil, ca unii se simteau neputinciosi. Astfel , m-am simtit si eu aseara - fara putere.
Imi amintesc cat de negre imi erau zilele cand ma trezeam dimineata si, in loc, sa vad lumina,nu pridideam sa fac scenarii de platit polite. Imi amintesc cat imi schimba fizionomia dorinta de razbunare si fiecare rautate pe care o faceam, ma facea sa ma simt bine pe moment, cateva ore dupa sau poate o saptamana. Venea , insa, un moment in care imi simteam sufletul gol si nu stiam de ce - nu realizam ca, de fapt, nu ma "imbogatisem" cu nimic. Ba mai mult, ma intrebam de ce oare mi se intampla toate astea, pentru ca eu nu am gresit cu nimic. Si nedumerirea se transforma intr-o mare de resentimente.
Pot spune, acum, ca mi-e jena , pentru felul in care ma comportam atunci, ca nu sunt mandra de tot raul pe care l-am facut si , daca as putea , le-as spune tuturor celor implicati ca imi pare rau.
Ma veti intreba de ce scriu toate astea sau, avand in vedere inceputul acestui post, cui...
Le scriu pentru ca imi pasa. Pentru ca neputinta mea de aseara , m-a facut sa inteleg cat de bine imi este traind in LUMINA! Pentru ca vreau sa ma bucur de fiecare clipa pe care o gasesc frumoasa si imi atinge sufletul, spiritul sau ochii.
Pentru ca nu am nici o urma de regret pentru trei zile din viata mea. Pentru ca voi ramane cu amintirea unor momente absolut extraordinare petrecute impreuna. Pentru prima baie in piscina, noaptea pe o ploaie torentiala.
Si, mai ales, pentru ca voi ramane cu bratele deschise catre o noua zi ...
vineri, 31 iulie 2009
Pentru tine...
Imi plac oamenii.
Pe unii chiar ii iubesc. Si chiar daca nu primesc inapoi ceea ce ofer, nu condamn si nu judec.
De altfel, de un an de cand s-a produs un click in mintea, inima si fiinta mea, am incercat sa traiesc frumos, sa ma bucur si sa nu ma mai limitez la pierdere de energie inutila.Mi-a fost greu, marturisesc sincer, pentru ca obisnuinta de a trai intr-o agitatie interioara nu e usor de eliminat.
Am inceput sa construiesc o noua Viviana si in doua luni, deja se remarcau schimbarile - ma simteam altfel, gandeam altfel, incetasem sa ma inveninez cu diverse ganduri sau obsesii, cu alte cuvinte ma transformam.
Transformarea aceasta m-a ajutat sa inteleg ca atunci cand sunt "obosita", e bine sa elimin ceea ce imi face rau. Dupa acest pas, mi-am recapatat cu fiecare zi starea de spirit initiala. A fost bine si , in acest fel, am realizat ca e momentul pentru un nou inceput.
Marturisesc ca nu a venit repede. S-a lasat asteptat, desi mi-l doream cu toata fiinta.
A venit.
L-am trait, dar usor buimacita, pentru ca imi parea ca totul se rostogoleste ca un tavalug, dar l-am acceptat pentru ca simteam ca e bun, benefic, cald, altfel...
Mi-a placut si imi place , insa am uitat ca toate intamplarile, la debut , trebuiesc abordate cu blandete. Am uitat ca modul meu de abordare, direct, fara falsitati poate crea disconfort, poate fi inteles gresit, poate rani, desi intentia nu este aceasta.
Marturisesc ca , desi pare o explicatie ambalata intr-o hartie stralucitoare, nu e asa.
Este un mesaj pentru tine fara a fi cosmetizat - simplu, sincer si pornit dintr-un locsor ascuns in interiorul meu.
Pe unii chiar ii iubesc. Si chiar daca nu primesc inapoi ceea ce ofer, nu condamn si nu judec.
De altfel, de un an de cand s-a produs un click in mintea, inima si fiinta mea, am incercat sa traiesc frumos, sa ma bucur si sa nu ma mai limitez la pierdere de energie inutila.Mi-a fost greu, marturisesc sincer, pentru ca obisnuinta de a trai intr-o agitatie interioara nu e usor de eliminat.
Am inceput sa construiesc o noua Viviana si in doua luni, deja se remarcau schimbarile - ma simteam altfel, gandeam altfel, incetasem sa ma inveninez cu diverse ganduri sau obsesii, cu alte cuvinte ma transformam.
Transformarea aceasta m-a ajutat sa inteleg ca atunci cand sunt "obosita", e bine sa elimin ceea ce imi face rau. Dupa acest pas, mi-am recapatat cu fiecare zi starea de spirit initiala. A fost bine si , in acest fel, am realizat ca e momentul pentru un nou inceput.
Marturisesc ca nu a venit repede. S-a lasat asteptat, desi mi-l doream cu toata fiinta.
A venit.
L-am trait, dar usor buimacita, pentru ca imi parea ca totul se rostogoleste ca un tavalug, dar l-am acceptat pentru ca simteam ca e bun, benefic, cald, altfel...
Mi-a placut si imi place , insa am uitat ca toate intamplarile, la debut , trebuiesc abordate cu blandete. Am uitat ca modul meu de abordare, direct, fara falsitati poate crea disconfort, poate fi inteles gresit, poate rani, desi intentia nu este aceasta.
Marturisesc ca , desi pare o explicatie ambalata intr-o hartie stralucitoare, nu e asa.
Este un mesaj pentru tine fara a fi cosmetizat - simplu, sincer si pornit dintr-un locsor ascuns in interiorul meu.
duminică, 12 iulie 2009
Ambulanta veterinara ?!
Va recomand sa evitati cabinetul veterinar (?), farmacia veterinara(?) si ambulanta veterinara( ?????) Freidavet din Iasi !!!!!
Desi promit , nu se tin de cuvant si nici nu au decenta sa comunice ca nu mai ajung la consultatia programata!
joi, 9 iulie 2009
Leapsa de la Costina ;)
Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici al 4-lea rand -... sa-l insele pe opresor, sa-l serveasca, in timp ce-l uraste ...
Fara sa verificati, cat e ora? - 20.15
Verificati! - 20.17
Cum sunteti imbracat(a)? - lejer
Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati? - la stiri
Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului? - ciripit
Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva? - aseara, in vizita, la o prietena
Ce-ati visat ieri noapte? - (culmea!) doua personaje publice
Cand ati ras ultima data? - azi, pe la 14.30.
Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti? - un tablou, cu o ramura de maslin si niste fluturi
Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara? - o insula in Oceanul Indian, unde sa pot primi toti oamenii mei dragi
Care este ultimul film pe care l-ati vazut? - The talented Mr. Ripley
Ati vazut ceva neobisnuit astazi? - nu
Ce parere aveti despre acest chestionar? - amuzant
Spuneti-ne ceva ce nu stim inca. - ...
Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita? - Miruna
Si daca ar fi vorba de un baiat? - Serban
V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate? - da
Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului? - lasa-te in mainile Mele
Daca ati putea schimba ceva in lume (in afara de politica), ce ati schimba? - gandurile si actiunile urate
Daca as putea schimba numai la nivel de societate umana - lipsa de bun-simt
Va place sa dansati? - foarte mult
George Bush? - nu
Ce ati vazut la televizor ultima data? - emisiunea de dimineata
Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar? - hmmmmm, doar 4 ???
Abonați-vă la:
Postări (Atom)