Rudolph

Nu l-am vazut niciodata, insa de demult stiu ca a facut parte din alaiul Mosului. Suferea tare pentru ca avea nasul mare si rosu si toata lumea radea de el. Iar Mos Craciun l-a descoperit, intr-o zi cand avea nevoie sa ii lumineze calea.

De o saptamana, in drum spre casa, in masina prietenei mele, ascultam radioul lui Mos Craciun si m-am indragostit de o melodie .....

Sufletul mi se bucura de fiecare data si am atitudinea unui copil care vrea sa danseze si sa cante o melodie care ii place. Si fredonez melodia si zambesc si traiesc......

Din nou ...leapsa foto

Asa este! Acuarele avea dreptate - trebuie sa o dau mai departe ( te rog sa imi ierti "egoismul").

In acest fel, le/ii rog pe toti cei care trec pe aici sa preia aceasta leapsa care e binefacatoare pentru minte si suflet.

Cel putin, pentru mine a fost.

Leapsa foto

In octombrie, Acuarele mi-a lansat o leapsa. Desi , i-am promis, nu am raspuns pozitiv, pentru ca nu era momentul. Acum a venit.

Este nevoie de o fotografie de suflet :

In ea e totul - lumina, apa, verde, viata ..... Adica, tot ceea ce e esential pentru mine.

Si o fotografie amuzanta. Sunt doi copii ( nepotii mei - Petra si Petru) minunati, veseli, adorabili, care se amuza de niste nimicuri...

Dincolo de aparenta hazului, e o lectie extraordinara pe care noi, cei care ne consideram "oameni mari" ar fi bine sa nu o uitam....

Iubesc viata pentru momentele acestea doua si pentru un infinit de alte motive.

P.S. Draga mea Acuarele, aceasta melodie ti-o daruiesc tie si minunii din viata ta.

Votul meu

Acum 2 ore jumate am iesit din sectia de votare. Am stat la o coada de 2 ore. La un moment dat inghetasem, dar am hotarat sa nu renunt, mai ales ca in primul tur nu am reusit sa pun stampila pentru ca nu am domiciliul stabil in capitala si cozile au fost foarte mari.

Toti cei prezenti la acest "rand" am vrut sa ne exercitam dreptul de cetateni ai Romaniei. Discutiile erau diverse - de la relatii, motivele vizitei in capitala, proasta organizare, caldura din toaleta(!) amfiteatrului Spitalului "Victor Babes", intalniri programate pentru dupa-amiaza - e totusi Sf. Nicolae, in calendarul ortodox....

Motivele care m-au determinat sa merg la vot sunt multe si diverse si nu are rost sa le enumar aici. Cel care a fost esential, insa, il reprezinta o scrisoare primita cu 10 zile in urma de bunicul meu. Mircea Geoana ii trimitea bunicului meu, fost capitan al armatei romane, un plic dedicat.

Scrisoarea, un foarte bun produs PR, ar fi atins coarda sensibila si unei persoane adulte, darmite unui pensionar.

Multe cuvinte, multe acuzatii aduse actualului presedinte, multe analogii - intr-un cuvant multa demagogie.

"Va chem alaturi de mine, domnule capitan, sa redam tarii onoarea, solidaritatea si patriotismul de care Romania are atata nevoie!" Emotionanta ultima fraza din epistola trimisa de dl. Geoana, nu-i asa ?

Un singur aspect l-a omis Mircea Geoana - bunicul meu, fost capitan in armata romana, ne-a parasit anul acesta, pe 15 iulie !!!

Inutil, cred, sa va mai spun cui i-am dat votul meu .

Ultima luna

Deja decembrie. Inceput de ultima luna din 2009.

"La multi ani, Romania!" au fost cuvinte pe care le-am auzit foarte des, azi. Da, sa ne traiesti tara in care ne-am nascut, am trait si mai traim inca.

Am spus-o de multe ori, desi pare cliseu, dar avem o tara minunata, problema e ca noi , locuitorii ei, o facem sa para ceva in care unii nu s-ar intoarce nici de frica. Din nefericire, nu pot vedea lucrurile mai departe de azi si azi au un contur gri, disipat in rautate, uratenie, vanitate si lacomie.

Marturisesc ca intro-ul acestui post nu este decat o paranteza , pentru ca, de fapt, vreau sa va vorbesc despre mine.

Se intampla lucruri. Multe si deosebite.

Asa cum scriam si in ultimul post din noiembrie, am fost intr-un "vartej". Inca ma resimt. Dar cu cat ma dezmeticesc mai bine, cu atat imi dau seama ca am intrat intr-o perioada radicala a existentei mele.

"Cad" ziduri zilnic. Se schimba echilibre pe care le stiam acolo, intr-un anume fel. Constat ca si oamenii care pareau puternici sau invincibili, sunt doar oameni , care ajung la capatul puterilor si spun "gata! e momentul pentru schimbare!". Nu judec, doar privesc si, de cele mai multe ori, accept.

Din toata perioada aceasta, desi nu imi place, am un regret - poate ca nu am fost prezenta, poate ca nu am dat atentia cuvenita tuturor oamenilor din viata mea care mi-au fost alaturi si pentru asta va cer tuturor INGADUINTA si va multumesc pentru ca sunteti si pentru ca va indreptati gandurile catre mine !

22 zile

E deja 25 Noiembrie 2009. De obicei, nu ma uit la timp ca si la ceva ce trece repede. Am acceptat trecerea lui. E naturala si fireasca , intocmai ca si moartea.
Dar, au trecut 22 zile de cand nu am mai fost prezenta aici.
In fiecare zi, il deschideam; deschideam si blogurile prietenilor mei, citeam titlurile, mai spicuiam din posturi, dar .... nimic nu venea din mine.
M-am intrebat, atunci, daca se intamplase ceva.
Se intamplase - o agitatie continua si care parea fara sfarsit pusese stapanire pe trupul meu. Un vartej de intamplari, sentimente si ganduri m-a prins ca intr-un cocon.
Am vrut sa ies , dar era ca o impotrivire din aceea care actioneaza ca un elastic. Si mi-am spus ca e nevoie sa trec prin asta, fiindu-mi, oarecum, mai usor.

Au fost momente in care am spus "sunt la capatul puterilor!", pentru ca simteam ca totul se naruie, in jurul meu. Cand oameni pe care ii stiam intr-un anume fel se transformasera in niste fiinte pe care nu le mai recunoasteam. Am primit "loviturile", in plin, una dupa alta.
Totul pana azi cand s-a deschis " o fereastra" prin care am vazut LUMINA! Acea lumina care ma face sa ma simt vie, astfel incat sa consider fiecare rautate, test, provocare, mister nejustificat, lipsa a transparentei in actiuni si cuvinte, minciuna - problema lor.
Azi, am realizat , din nou, ca am un drum al meu si ca nimic nu ma va opri sa il urmez!

Ingerii mei....

In viata mea au fost multe momente. De cele mai multe imi amintesc ca si cum le-as fi trait acum cateva ore. Mi-au ramas intiparite in minte, dar si in suflet ( desi aceasta nu este neaparat ordinea).

Le-am trait in felul meu sau in felul in care stiam sa le traiesc atunci.

Personajele principale au fost oamenii pe care i-am cunoscut si care au creat impreuna cu mine, acele momente.

Sunt multi , dar majoritatea lor au fost femei : Cella, Nineta, Andreea, Adi, Pet, Gabi,Costina, Lola, Ileana, Monica....

Cu toti am o comunicare extraordinara, chiar daca nu vorbim zilnic. I-am ascultat pe toti si, toti, la randul lor m-au ascultat. Am trait impreuna experiente unice pe care mintea si sufletul meu nu le vor uita.

Toti au ajutat-o pe Viviana sa devina ceea ce este azi.

Iar, azi, e randul Vivianei sa le multumeasca daruindu-le aceasta melodie .....