Am vrut sa traiesc 'povestea'

Nu stiu ce m-a dezamagit mai tare : ideea ca se va intampla sau intamplarea in sine.

Am spus vorbe , m-am manifestat zgomotos, am dat ultimatumuri si tot de atatea ori , am renuntat la ele.

Suntem oameni, e adevarat. Gresim, e si asta adevarat ! Avem sentimente - bune, rele,puternice, de lunga durata si, sunt clipe, in care nu mai tinem cont de ele si mergem mai departe.



O facem pentru ca vrem sa schimbam - de dragul schimbarii, o facem pentru ca ceea ce avem nu mai corespunde starii noastre interioare , dar de cele mai multe ori recurgem la ea , pentru ca ajungem la capat.

N-am fost niciodata de acord cu cei care sustin ca o poveste trebuie traita pana in ultima clipa, insa, in ultimul timp , nu numai ca am trait "povestea" pana la capat , dar cred ca am depasit limita capatului.

Atunci, am inceput sa ma condamn si chiar sa ma judec. M-au chinuit teribil gandurile acestea de vinovatie proprie, dar dupa ceva timp mi-am spus " hei ! esti doar o fiinta ! nu te mai condamna pentru ca ai sperat, pentru ca ai vrut sa traiesti 'povestea' ! ai vrut ceva frumos, dar nu s-a intamplat!"



Nu voi mai considera speranta , prostie !!! E ceva ce nu ne lasa sa murim in interior !



E minunat sa o simt din nou, pentru ca o simt, dar altfel, mai profund si mai real.

Imi doresc ....

De prea multe ori , am cedat si am acceptat variante care nu ma reprezentau.

De prea multe ori , am ajuns sa nu-mi placa nici ceea ce devenisem in interior , nici ceea ce vedeam in oglinda.

Acum ceva vreme, m-am privit intr-una si nu mi-a placut ce-am vazut. Nici macar nu m-am recunoscut! Atunci , am realizat ca acceptasem prea mult timp ceva ce, in mod normal, n-as fi acceptat nicicum. In momentul acela am spus : ajunge !

Singurele cuvinte care mi-au venit atunci in minte au fost : imi doresc...

Imi doresc dimineti proaspete cu foarte mult soare.

Imi doresc zile, pline de zambete .

Imi doresc nopti calde si blande, prinse intr-o imbratisare care sa-mi dea linistea absoluta.(ce minunata e ! am simtit-o !!!)

Imi doresc ganduri normale, fara temeri , fara angoase.

Imi doresc certitudini reale. (oare pot fi asa ?)

Imi doresc simplitate, bun-simt, responsabilitate, respect.

Imi doresc un om bun si corect, alaturi de care sa pot construi ceva frumos si unic.

Imi doresc un copil sau poate doi, sa ma bucur de lumina din ochii lor.

Imi doresc sa fiu un om bun, sa nu-i supar si sa nu-i dezamagesc pe cei care ma sustin si ma iubesc , iar daca o fac sa am puterea sa le cer iertare.

Imi doresc sa am credinta pana la capat.

Au inceput sa se intample si ma bucur de ele !!!

De patru zile sunt nostalgica.

De patru zile ma zgaiesc la locuri, la oameni, la flori sperand ca prin ignoranta sa determin eliminarea goliciunii dinauntrul meu. Ca de obicei, am sperat prost. Si asta pentru ca vroiam sa fug de ceea ce simteam, de faptul ca nu vroiam sa-mi infrunt durerea. Era oricum o durere surda, din aceea care staruie si staruie undeva si desi o simti si te enerveaza, o suporti . Nu mai vroiam sa o suport, vroiam sa o scot afara pentru ca nu-mi dadea voie sa ma bucur de ceea ce era frumos in jurul meu.



Totul pana azi. Dimineata, m-am trezit greu , de parca nu mai dormisem cateva nopti bune.Mi-am facut o cafea in fuga( pe care nici n-am baut-o ) si am iesit . Ceva lipsea : durerea aceea , nu mai era . Am cautat-o repede-repede prin toate ungherele pe unde ar fi putut fi , dar n-am gasit-o. Am vrut sa ma bucur , dar mi-am spus : mai asteapta un pic ca poate apare .



N-a mai aparut ! Atunci, am inceput din nou sa inspir mirosul diminetii ( petuniile, aerul un pic mai proaspat , pana si vantul mi s-a parut altfel ). A fost altfel !





Mai spre seara , mi s-a clarificat disparitia nostalgiei mele. Si pentru prima data, n-am stiut cum sa reactionez si nici nu am avut o imagine clara a sentimentelor mele . Si nu pentru ca eram confuza , ci pentru ca nu simteam nimic - nu era un sentiment pozitiv si tocmai de aceea !




P. S. Let it go/ Let it roll right off your shoulder/ Don't you know/ The hardest part is over ......

Multumesc ! Stie cui ii multumesc .... :)

La Florenta, undeva in Italia....

Am sa va spun o poveste....

In urma cu vreo 70 de ani undeva , la Florenta , in umilul lor atelier, niste restauratori de antichitati ceramice au produs cateva obiecte din portelan pe care le-au expus in propria vitrina.

Nu numai ca au fost apreciate de iubitorii de arta care ii vizitau dar au si comandat produsele pentru a le putea folosi sau decora propria casa.

Mi-am dorit foarte mult sa va vorbesc despre aceste frumuseti pe care le numim generic " portelanuri" si care unora le pot parea desuete.

N-am sa va spun prea multe despre ele decat faptul ca sunt acoperite cu diverse - foite de aur sau platina, ca sunt colectii dedicate interioarelor clasice dar si moderne.

Priviti-le , dar nu asa cum priveam eu in copilarie cucoanele acelea care isi aratau cam mult picioarele si ma intreb intotdeauna la ce le foloseste.

Priviti-le ca pe niste elemente ce va pot infrumuseta si transforma locuinta intr-un spatiu absolut special si divers de ceea ce ati vazut pana acum.

P.S. Vreti sa vorbim despre ele? Le vreti la voi in casa ? Scrieti-mi si va ajut sa le aveti . :)

Stilul mediteranean sau.... nu !

Azi, am vrut sa va scriu despre solarul stil mediteranean in decoratiuni , dar dupa ce am citit aseara toate " intamplarile" de pe blog-ul unei prietene, m-am razgandit.



Va amintiti ca parca , ieri, era 1 ianuarie 2008?

Ei bine, mi-am adus aminte ce am gandit intreaga noapte de revelion - ma voi bucura la maxim de fiecare moment frumos pe care mi-l va oferi viata si nu voi mai irosi nimic !!!

Azi, e 3 august 2008 si sunt constienta ca 3 luni din acest an, le-am pierdut cramponandu-ma de tarele mele interioare. Am uitat de ceea ce imi promisesem, in noaptea aceea. Am uitat sa ma bucur si, din cauza asta, am pierdut- de fapt, m-am pierdut. Sa nu ma intrebati ce am pierdut , pentru ca o sa ma doara!



Imi doresc pentru voi ca atunci cand vi se intampla ceva frumos, ceva ce va face fericite(i) sa traiti pana la capat! Sa nu va pierdeti in detalii, in detaliile experientelor anterioare, sa nu stati in defensiva - instinctul de conservare va va ajuta oricum, bucurati-va si , mai ales, TRAITI !!!



Altfel, intervin parerile de rau , cum le am eu acum, cum spune un cantec foarte frumos al Madonnei - I turned around too late to see the fallen star/ I fell asleep and never saw the sun go down !!!



Azi e 3 august 2008, maine e 4 august 2008....



Voi traiti si va bucurati, nu-i asa, dragii mei ???



Vreau sa strig cat ma tine vocea - ASTA FAC SI EU ,ACUM, IN FIECARE CLIPA !!!

Sunt aici.

M-am hotarat. Am ajuns si eu aici.

Ca sa fiu foarte sincera, chiar ma bucur si asta pentru ca in cele din urma am decis sa vorbesc si sa scriu despre mine, despre ceea ce gandesc si, mai ales, despre ceea ce imi place sa fac foarte mult : decoratiuni interioare.

Le-am descoperit cu mult timp in urma, prin liceu, cand am vazut pentru prima data, o revista glossy cu adevarate decoratiuni interioare din Italia. M-au fascinat culorile din prima baie Versace pe care o vedeam sau un superb dormitor decorat in inconfundabilul stil italian. Recunosc, nu am inteles atunci ca asta as fi vrut sa fac ca si profesie, dar mi-ar fi fost imposibil avand in vedere ca suntem in Anul Domnului, 2008 si sunt destui cei care au posibilitatea sa isi decoreze locuinta sau biroul si o fac intr-un stil absolut propriu - mobila italiana de zeci de mii de euro si lampi chinezesti de cateva sute , pentru ca cine le viziteaza casa se uita la ceva palpabil si nu " in sus!"

Ii multumesc Celui de Sus, pentru ca mi-a dat posibilitatea, in 2006, sa intalnesc o persoana extraordinara ( nu ii voi spune numele - stie ce reprezinta pentru mine si ca ii datorez foarte multe !!!) ce m-a facut sa redescopar ceea ce inchisesem de mult in mine.




Iar , acum, am decis sa va vorbesc aici despre diversele evolutii in ceea ce priveste decoratiunile interioare sau oricare situatie care ma va marca.



Desi suna a cliseu , sa fie (totusi) intr-un ceas bun !!! :)