De patru zile sunt nostalgica.
De patru zile ma zgaiesc la locuri, la oameni, la flori sperand ca prin ignoranta sa determin eliminarea goliciunii dinauntrul meu. Ca de obicei, am sperat prost. Si asta pentru ca vroiam sa fug de ceea ce simteam, de faptul ca nu vroiam sa-mi infrunt durerea. Era oricum o durere surda, din aceea care staruie si staruie undeva si desi o simti si te enerveaza, o suporti . Nu mai vroiam sa o suport, vroiam sa o scot afara pentru ca nu-mi dadea voie sa ma bucur de ceea ce era frumos in jurul meu.
Totul pana azi. Dimineata, m-am trezit greu , de parca nu mai dormisem cateva nopti bune.Mi-am facut o cafea in fuga( pe care nici n-am baut-o ) si am iesit . Ceva lipsea : durerea aceea , nu mai era . Am cautat-o repede-repede prin toate ungherele pe unde ar fi putut fi , dar n-am gasit-o. Am vrut sa ma bucur , dar mi-am spus : mai asteapta un pic ca poate apare .
N-a mai aparut ! Atunci, am inceput din nou sa inspir mirosul diminetii ( petuniile, aerul un pic mai proaspat , pana si vantul mi s-a parut altfel ). A fost altfel !
Mai spre seara , mi s-a clarificat disparitia nostalgiei mele. Si pentru prima data, n-am stiut cum sa reactionez si nici nu am avut o imagine clara a sentimentelor mele . Si nu pentru ca eram confuza , ci pentru ca nu simteam nimic - nu era un sentiment pozitiv si tocmai de aceea !
P. S. Let it go/ Let it roll right off your shoulder/ Don't you know/ The hardest part is over ......
Multumesc ! Stie cui ii multumesc .... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu